Sfântul sfinţitul mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei; împărăteasa Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei şi apărătoarea sfintelor icoane 11 februarie

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/02/acatistul-sfantului-mucenic-vlasie.html

Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui. Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui.

 Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind însă prins, a fost adus la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în temniţă. Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri, a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el. Se zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti. Acest lucru s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop. Pomenirea lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului Filip, în Meltiada.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doi prunci care au pătimit împreună cu Sfântul Vlasie şi a celor şapte femei, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, aflarea moaştelor Sfântului prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul

Tot în această zi, pomenirea Împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei.

TROPAR 

Fericită eşti, căci pe calea lui Hristos ai mers cu umilinţă,
Şi cinstind sfintele icoane, te-ai întărit mai mult în credinţă,
Ca una ce ai păzit adevărul Ortodoxiei, fiind luminată de raza Înţelepciunii,
Roagă-te şi pentru noi, cei întunecaţi la minte, să aflăm lumina mântuirii.

Teodora a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă. Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea bărbatului ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane. După aceea a răposat lăsând împşrăţia fiului ei Mihail.

SFÂNTA ÎMPĂRĂTEASĂ TEODORA, SPRIJINITOAREA ORTODOXIEI, ceea ce s-a arătat dreaptă cinstitoare a icoanelor, însăşi împodobimdu-şi cămara inimii cu icoana lui Hristos pictată cu penelul rugăciunii, să şteargă din cărţile inimilor noastre închipuirile păcatelor osânditoare.
Sfântă Teodora, apărătoare nebiruită a dreptei credinţe, ceea ce ai strălucit cu mărturisirea Adevărului şi ai luat din mâna lui Hristos cununa vieţii veşnice, întăreşte Biserica lui Hristos neclintită de viforul multor erezii.

Bucură-te, povăţuitoarea poporului spre limanul luminos,
 Închipuirea pe pânza sufletului a icoanei lui Hristos,
Tron al slujirii îngereşti prefăcut în Crucea dumnezeiască,
Rugătoare în palatul inimii pentru a se reaşeza rânduiala firească,
Călăuzirea poporului spre izvorul nesecat al Vieţii celei adevărate,
Putere a rugăciunii ce înviază credinţa cea otrăvită de ereziile deşarte,
Sprijinitoarea Ortodoxiei ce şi-a aflat odihna sub lumina vieţuirii tale,
Călăuzirea poporului neştiutor spre a afla deplina luminare,
Răbdare ce a mişcat inimile celor căzuţi în adânca nepăsare,
Lumina nădejdii ce încununează a inimii aşteptare,
Vas al sfinţeniei în care s-au pus darurile înalte,
Păstorirea cu toiagul rugăciunii a oilor luminate,
Sălaş al sfinţeniei ce şi-a prelungit lucrarea în celelalte veacuri,
 Ridicarea tututor din prăpastie, urmând alegerea bunelor sfaturi,
Odihna celor ce se apropie de tine cu gând curat,
Primirea tuturor în cămara tainică a Marelui Împărat,
Întâmpinarea celor ce cinstesc ca pe icoană a curăţiei
Adunarea tuturor sub acelaşi cort desăvârşit al bucuriei,
Icoană lucrată de mâna Celui Ce zideşte toate,
Slobozire noastră din robia cea întunecată,
Alinarea durerii celor ce pentru credinţă au luptat,
Împodobitoarea lui icoanei lui Hristos cu al tău gând luminat.
Sfinţirea icoanei lui Hristos, cea din altarul inimii cu roua rugăciunii
Tron al sfinţeniei însufleţit de lucrarea credinţei sub ascunzişul tăcerii.


Tot în această zi, Sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.