Taina Sfintei Euharistii

Taina Sfintei Euharistii se inscrie in randul celor sapte Taine ale Bisericii Ortodoxe care consimt lucrarea harului Duhului Sfant in cadrul acesteia.

Ca fundament existential al credinciosului, Sfanta Euharistie reprezinta puntea de legatura intre realitatea mundana si cea empirica, intre finit si infinit, intre limitat si nelimitat, avand un strident caracter eclesiologic, ce cheama la comuniune interpersonala intre credinciosi, trupul Bisericii si Hristos, capul Ei. Lucrarea Sfintei Euharistii este probabil cea mai fina manifestare a lui Dumnezeu, in acelasi timp cea mai vie manifestare a prezentei lui Hristos. Intreaga Biserica isi are epicentrul in Potir, in revarsarea de iubire directa pe care Hristos o manifesta intr-un mod cu totul liber, cu totul neconditionat, singura cerinta fiind aceea de pocainta sincera. Intreaga opera de propovaduire a lui Hristos cere ca raspuns din partea oamenilor pocainta. Intr-o relatie de cauzalitate se remarca iertarea pacatelor, dobandita in urma marturisirii din cadrul Tainei Sfintei Spovedanii.

Conlucrarea dintre cler si mireni isi gaseste implinirea in Taina Euharistiei. Ea este odorul cel mai de pret al Bisericii fiindca reprezinta intalnirea reala cu Hristos, unirea cu Acesta. Daca aceasta clipa de bucurie reprezinta pentru fiecare dintre noi punctul culminant al ascezei noastre personale se poate vadi din felul in care ne apropiem de Hristos si de felul in care ne asumam Euharistia.

Comunitatea Bisericii nu este altceva decat comunitatea euharistica ce se manifesta in timpul fiecarei Sfinte Liturghii, intarind unitatea existenta si creand o relatie de filiatie intre credinciosi.

Taina Euharistiei surprinde in modul cel mai clar taina infierii, alaturi de Botez si Mirungere. Ea se vrea ca revarsare de iubire, ca revarsare de lumina, ca revarsare de har indumnezeitor, cu scopul de a-l aduce pe om in spectrul mantuirii, fiind astfel un mijloc indispensabil de obtinere a mantuirii. Legatura creata prin Euharistie se transpune in viata omului ca izvor de iubire nemarginita, de prietenie adevarata, vadind calitatea de Tata a Creatorului, modelul Fiului si harul Duhului Sfant. Aceasta dispunere tripartita prezenta in Taina Euharistiei releva intreaga invatatura de credinta crestina ortodoxa a Bisericii noastre.

Jertfa Mantuitorului reprezinta, in istoria mantuirii, cel mai important act de iubire faptuit vreodata pentru firea omeneasca. Hristos a coborat in istorie pentru a invia firea cea cazuta si pentru a-i da posibilitatea mantuirii, „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (In. 3,16).

In perspectiva Euharistiei, viata nu are sfarsit, moartea fiind decat o trecere din structura psiho-somatica a omului in starea de trup pnevmatizat amintita in cadrul eshatologiei, „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi” (In. 6, 54).

Taina Euharistiei face parte din tainele initierii in Biserica. Ea incheie de fapt victorios lupta cu diavolul, dat fiind modul etapizat in care se biruieste duhul rautatii in cadrul Botezului, se pecetluieste cu darurile Duhului Sfant prin Taina Mirungerii, iar victoria este faptuita prin impartasirea copilului cu Insusi Trupul si cu Insusi Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Fiind instituita in cadrul Cinei celei de Taina, Euharistia constituie promisiunea mantuirii si intarirea credintei. Unitatea Ortodoxiei nu este data de tot felul de elemente superficiale care circula in Biserica, ci de forta Jertfei Mantuitorului concretizata in impartasirea noua tuturor a Trupului si a Sangelui Sau, „Luati mancati, Acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor” si „Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor”.

Prin Euharistie, intreaga crestinatate serbeaza moartea si Invierea Mantuitorului. Fiecare dintre noi, in procesul pocaintei si al primirii Sfintei Euharistii, experimentam moartea si invierea noastra duhovniceasca.

Comuniunea euharistica este insa si izvor de sfintenie, izvor datator de viata si sinergie autentica ce impune credinciosului o anumita demnitate duhovniceasca, o anumita treapta spirituala in calea acestuia spre desavarsire. Daca pentru sportiv, in general, importante sunt pregatirile, antrenamentele care au in vedere obtinerea unui rezultat bun si atat, pentru credincios, intreaga sa viata spirituala trebuie sa fie caracterizata de exercitii ascetice continue, atat inainte de intalnirea cu Hristos cat si dupa aceea, dat fiind faptul ca Dumnezeu subzista in toata creatia Sa.

Taina Sfintei Euharistii este punctul central al cultului ortodox. In ea se reflecta intreaga existenta crestina, intreaga asceza si din ea izvoraste mistica autentica. Euharistia este un izvor nesecat de bucurie duhovniceasca, insa in aceeasi masura poate fi foc pentru cel care o primeste nepregatit. Celui care primeste Euharistia intr-un mod meritat, Aceasta ii devine viata vesnica, insa celui care o primeste pe nedrept ii devine osanda vesnica. Aici am putea aminti de epitimiile care sunt absolut necesare in cazul indreptarii anumitor pacate mai mari sau patimi. Respectarea acestor epitimii ar trebui sa aiba ca scop sporirea dorintei de intalnire cu Hristos si, astfel, o mai atenta pregatire in vederea acestei intalniri.

Constientizarea lui Hristos in Potir ne obliga la asumarea unei responsabilitati enorme. Noi, oameni finiti, suntem in fata infinitului, in fata numenalului si credem ca suntem capabili sa-l primim. Insa, adevaratul sens al Euharistiei sta in faptul ca nu noi il transformam fizic pe Hristos, ci El ne transforma intr-un mod cu totul transcendent, fiind gata sa se jertfeasca pentru fiecare dintre noi.

Biserica contureaza o invatatura persuasiva despre Sfanta Euharistie, dar, in realitate, aceasta invatatura nu este altceva decat traire mistica, chiar mistagogica, in acest sens fiind vizat intreg neam omenesc. De aici problema mantuirii universale, cand aceasta este acceptata fara insa ca intreaga omenire sa-L fi gustat pe Hristos, sa-L fi simtit pe Acesta.

Transubstantierea painii si a vinului in Trupul, respectiv Sangele Mantuitorului reprezinta cea mai mare taina a Bisericii Ortodoxe, in acelasi timp este actul care ii ofera cea mai completa teologie, care ii schiteaza o genealogie a existentei dintotdeauna si o identitate hristologica ce ofera intregii umanitati un model de urmat in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos.