Acatistul Sfântului Alexandru din Svir 30 august

Condacul 1:

Plăcutule ales al lui Hristos şi făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat şi vieţuirea ta cu virtutea şi cu mulţimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovniceşti te lăudăm: iar tu, îndrăzneala către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeşte, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Icosul 1:

Fire îngerească ai avut, cuvioase părinte, şi, ca un duh fără de trup, vieţuire neîntinată pe pământ ai săvârşit, pildă minunată de desăvârşire lăsându-ne pentru că, virtuţile tale urmând, acestea să-ţi cântăm:

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu binecredincioşilor părinţi;

Bucură-te, cel ce nerodirea părinţilor ai stârpit;

Bucură-te, cel ce supărarea lor în bucurie o ai preschimbat;

Bucură-te, cel ce din faşă de Dumnezeu ai fost ales;

Bucură-te, cel ce din pântecele maicii pentru slujirea Lui ai fost orânduit;

Bucură-te, cel ce din tinereţile tale numai pe El cu toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, cel ce toate frumuseţile lumii acesteia în nimic le-ai preschimbat;

Bucură-te, cel ce prin post şi priveghere în rugăciune trupul tău l-ai smerit;

Bucură-te, vas neîntinat al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, sălaş al Duhului Sfânt, cu curăţia împodobit;

Bucură-te, bărbat al năzuinţelor duhovniceşti;

Bucură-te, cap sfinţit de dreapta Celui Preaînalt;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul sufletul tău ca un ogor bine lucrat spre rodirea cea duhovnicească, spre căutarea unui singur lucru de folos din tinereţe ti-a îndreptat gândul tău, cuvioase, şi, pentru dragostea lui Hristos, părinţii şi casa ta părintească ai lăsat, de toate poftele deşarte lepădându-te, şi în pustia Valaamului pentru nevoinţe călugăreşti ai venit, lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbăvit, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cu cugetul cel de Dumnezeu luminat deşertăciunea şi nestatornicia lumii acesteia ai înţeles, căci în ea bucuria este înlocuită de necaz, iar bunăstarea este înlăturată de nenorociri neaşteptate. De aceea bunătăţile cele veşnice şi nestricăcioase ti le-ai dorit, părinte cuvioase, şi pe acestea, prin lepădarea de bunătăţile lumeşti şi prin sărăcia de bunăvoie, a le dobândi te-ai străduit, îndemnându-ne să-ţi cântăm:

Bucură-te, iubitor al tăcerii pustiei;

Bucură-te, râvnitor al smereniei şi al sărăciei;

Bucură-te, chip desăvârşit al adevăratei lepădări de sine;

Bucură-te, arătare fără seamăn a vieţuirii călugăreşti, cu adevărat îngereşti;

Bucură-te, pravilă a credintei şi a evlaviei;

Bucură-te, oglindă a ascultării şi a răbdării;

Bucură-te, cel ce tăcerea călugarească ai iubit;

Bucură-te, cel ce lacrimi duhovniceşti ai dobândit;

Bucură-te, cel ce prin tânguirea vremelnică fericirea veşnică, o, ai găsit;

Bucură-te, cel ce prin rugăciuni neîncetate cursele vrăjmaşului le-ai nimicit;

Bucură-te, cel ce prin osteneli şi privegheri trupul tău sufletului l-ai supus;

Bucură-te, cel ce prin post şi înfrânare patimile ti le-ai omorat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea Celui Preaînalt umbrit şi întărit fiind, prin tunderea monahicească de toată cugetarea cea trupească te-ai lepădat, cuvioase, si, ca un ostaş mult iscusit, schima călugarească armură a mântuirii dobândind şi cu arma nebiruită a Crucii lui Hristos înarmându-te, împotriva vrăjmaşului celui nevăzut, cu tărie ai luptat, prin smerenie adâncă mândria lui cea înaltă biruind şi cu toata inima către Domnul cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Izvor îmbelşugat de lacrimi având, plăcutule al lui Dumnezeu, şi har mare al înduioşării dobândind, pâinea ta cu lacrimi ţi-ai udat-o şi băutură cu plâns ţi-ai amestecat-o din preaplinul însetarii de Dumnezeu şi al dragostei către Domnul. De aceea şi noi te fericim prin aceste cântări:

Bucură-te, nevoitor al tăriei şi al bărbăţiei;

Bucură-te, om întocmai ca îngerii;

Bucură-te, ostas al Împăratului Ceresc care ai fost biruitor;

Bucură-te, rod bun al mănăstirii Valaam;

Bucură-te, vieţuitor bineplăcut al pustiei;

Bucură-te, rugător neobosit;

Bucură-te, postitor fără pereche;

Bucură-te, iubitor minunat al tăcerii;

Bucură-te, următor al nevoinţei părinţilor celor purtători de Dumnezeu;

Bucură-te, următor al răbdării şi ostenelii lor;

Bucură-te, cel ce la bună vreme mormântul ti l-ai săpat;

Bucură-te, cel ce la ceasul morţii neîncetat ai cugetat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 4-lea:

Furtuna ispitelor şi a atacurilor diavoleşti nu a putut zdruncina locaşul tău sufletesc, căci pe piatra cea tare a credinţei în Hristos a fost întemeiat, cuvioase părinte, şi ocrotit prin trezvie şi neîncetate rugăciuni, prin care împotriva vrăjmaşului mântuirii omeneşti cu toată inima ai luptat şi pe scara virtuţilor către desăvârşire la măsura vârstei lui Hristos fără oprire ai urcat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Laudă de la oameni auzind, de mărirea cea deşartă te-ai temut, părinte de Dumnezeu înţelepţite, si, ca o adevărată pildă de smerenie, a fugi în pustie străină ai hotărât, pe malul Svirului, în locul care de sus în vedenie minunată ţi-a fost arătat, şi acolo numai lui Dumnezeu în slobozenie l-ai slujit, pentru care îţi cântăm laudele acestea:

Bucură-te, următor bun şi smerit al Domnului Hristos;

Bucură-te, împlinitor râvnitor al sfintelor Lui porunci;

Bucură-te, iubitor al fecioriei sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, iubitor nefăţarnic al ostenelii;

Bucură-te, că slava cea omenească, o, ai dispreţuit;

Bucură-te, că ale slavei deşarte şi ale mândriei curse le-ai nimicit;

Bucură-te, că înşelăciunea trufiei celei vătămatoare de suflet în picioare, o, ai călcat;

Bucură-te, cel ce sfântă smerenie a lui Hristos ţi-ai însuşit;

Bucură-te, cel ce toate făgăduinţele călugăriei le-ai împlinit;

Bucură-te, cel ce cu darurile harului lui Dumnezeu te-ai împodobit;

Bucură-te, cel ce prin har putere asupra duhurilor necurate ai primit;

Bucură-te, că înfricoşările şi vedeniile lor în nimic le-ai preschimbat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 5-lea:

Raza cea luminoasă în întunericul nopţii locul cel pustiu l-a luminat şi în el să te sălăşluiesti ai venit, cuvioase, lumina sufletului tau arătând şi cu dragostea către Domnul inima ta înflăcărând, căci bineplacută i-a fost Făcătorului voinţa ta de a-l sluji în cuvioşie şi sfinţenie şi de a-l cânta acolo cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând cetele îngereşti vieţuirea ta cea îngerească, părinte de Dumnezeu fericite, şi adâncul smereniei tale şi stăruinţă în rugăciune şi tăria în înfrânare şi marea râvnă a duhului tău pentru curăţie, s-au minunat şi L-au preamărit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care neputincioasă fire omenească, o, a întărit. Iar noi te fericim şi îţi cântăm:

Bucură-te, sfeşnic al pustiei, cel ce ţinutul Korelsk cu strălucirea virtuţilor tale l-ai luminat;

Bucură-te, podoaba minunată a monahilor;

Bucură-te, crin binemirositor al pustiei;

Bucură-te, pom mult roditor al grădinii cereşti;

Bucură-te, cel ce frumuseţea casei lui Dumnezeu ai iubit;

Bucură-te, cel ce în tine însuţi locaş Dumnezeirii Celei în trei Ipostasuri l-ai pregătit;

Bucură-te, cel ce cu cuvioşia şi dreptatea eşti înveşmântat;

Bucură-te, cel ce cu brâul virtuţilor eşti încins;

Bucură-te, cel ce ungerea Sfântului Duh, o, ai primit;

Bucură-te, vas sfinţit al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, rob bun şi credincios al lui Hristos;

Bucură-te, slugă adevărată a Domnului;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al nevoinţelor tale în pustia Svirului s-a arătat vânătorul care în pădurea cea nestrăbătută după cerb alergând, prin grija lui Dumnezeu coliba ta, o, a găsit, cuvioase părinte: şi, în trup de înger văzându-te, semnul luminii pline de har pe chipul tău purtând, de frică şi de bucurie s-a umplut şi la cinstitele tale picioare a căzut şi cu inima înduioşată lui Dumnezeu l-a cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ca o făclie luminoasă a lui Dumnezeu în pustia Svirului ai luminat şi pe calea mântuirii multe suflete omeneşti ai îndrumat: căci Hristos îndrumător şi învăţător te-a arătat călugărilor iubitori de pustnicie, care, precum oile la păstor, la tine au venit şi tu pe pajiştea cea de viaţă purtătoare i-ai hrănit. De aceea, pe tine, cel ce ai lucrat şi ai învăţat, prin aceste cuvinte de laudă te cinstim:

Bucură-te, izvor al învăţăturilor insuflate de Dumnezeu;

Bucură-te, locaş bogat al înduioşărilor;

Bucură-te, tăblie însufleţită a legii Domnului;

Bucură-te, propovăduitor neîncetat al Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, cel ce poruncile Domnului le-ai îndeplinit şi pe ucenicii tăi acestea i-ai învăţat;

Bucură-te, cel ce prin obiceiurile tale cele vrednice de Hristos pe cei leneşi la îndreptare i-ai îndemnat;

Bucură-te, cel ce prin harul dăruit tie de Domnul pe cei neputincioşi i-ai întărit;

Bucură-te, cel ce cu dulceaţa vorbelor tale pe cei necăjiţi i-ai mângâiat;

Bucură-te, cel ce la pocăinţă pe păcătosi i-ai îndrumat;

Bucură-te, cel ce pe tineri i-ai înţeleptit;

Bucură-te, cel plin de compătimire;

Bucură-te, cel bogat în milă;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 7-lea:

Deşi Domnul Cel Iubitor de oameni locul nevoinţelor tale l-a preaslăvit, părinte, pe îngerul Său l-a trimis a-ţi binevesti că pe locul acela mănăstire pentru mântuirea călugărilor va fi şi în ea biserica în cinstea Sfintei Treimi. Iar tu, prin arătarea celui fără de trup fiind luminat, cu bucurie şi cutremur cerească bunăvestire ai ascultat şi în smerenia duhului Stăpânului îngerilor şi al oamenilor ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al bunăvoirii lui Dumnezeu ţi s-a dăruit, cuvioase, când în pustia cea aleasa în tăcere vieţuiai, căci în noapte lumina mare peste tine a strălucit şi trei bărbaţi în veşminte luminoase înaintea ta au stat, pace dăruindu-ţi şi poruncindu-ţi mănăstire de călugări acolo să construieşti şi în ea biserică în cinstea Sfintei Treimi. Iar noi, minunându-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ţie îţi cântăm:

Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei şi Celei de o fiinţă Treimi;

Bucură-te, martor al nespusei arătări a lui Dumnezeu;

Bucură-te, împreună vorbitor al puterilor îngereşti, celor purtătoare de lumină;

Bucură-te, văzător al luminoasei arătări dumnezeieşti;

Bucură-te, părtaş al strălucirii treimice, celei în chipul focului;

Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri;

Bucură-te, cel ce în trup muritor, cu aurora veşniciei ai fost luminat;

Bucură-te, cel ce de vizită cerească pe pământ te-ai învrednicit;

Bucură-te, cel ce cu smerenia cele înalte le-ai dobândit;

Bucură-te, cel ce cu sărăcia mila cea bogată a Domnului ţi-ai agonisit;

Bucură-te, cel ce cu lacrimi bucurie veşnică ai semănat;

Bucură-te, cel ce împlinirea făgăduinţelor neschimbat ai săvârşit;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 8-lea:

În chip străin îngerul Domnului în mantie călugarească în vazduh ţi s-a arătat, arătându-ţi locul pe care biserica în cinstea Treimii Celei de Viaţă Făcătoare în pustia Svirului aveai să o clădeşti, cuvioase părinte, si, cu ajutorul lui Dumnezeu ridicând-o şi sfinţind-o, cu ucenicii tăi laude neîncetate în ea Domnului l-ai înălţat, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul în voia Domnului lăsându-te şi de ucenicii tăi fiind înduplecat, harul preoţiei l-ai primit, părinte, deşi mâhnit era duhul tau, de înălţimea preoţiei înspăimântându-se, însă ascultare de fiii tăi duhovniceşti ai făcut, îndemnându-i prin aceasta ca într-un glas să-ţi cânte:

Bucură-te, săvârşitor destoinic al jertfei celei fără de sânge;

Bucură-te, slujitor cucernic al altarului Domnului;

Bucură-te, cel ce cuvioasele tale mâini cu mare îndrăzneală către Domnul le-ai ridicat;

Bucură-te, cel ce rugăciuni fierbinţi din inima curată la tronul Atotţiitorului ai înălţat;

Bucură-te, cel ce pildă de bună credinţă ucenicilor tăi ai fost;

Bucură-te, cap încununat cu virtutea preoţiei;

Bucură-te, conducător iscusit al ostaşilor duhovniceşti;

Bucură-te, părinte înţelept al vieţii călugăreşti de obşte;

Bucură-te, lumânare aprinsă în rugăciunea către Dumnezeu;

Bucură-te, stea călăuzitoare pe drumul cel drept către mântuire;

Bucură-te, măslina care reverşi uleiul milei dumnezeieşti;

Bucură-te, potir care îi saturi pe cei însetaţi de învăţătura mântuirii;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 9-lea:

Toţi călugării mănăstirii tale cu bucurie s-au cutremurat când torentul de apă care spre sfânta mănăstire se îndrepta, cu rugăciunea ta, l-ai potolit si, prin chemarea atotputernicului nume al lui lisus Hristos, pe torentul cel năvalnic ai construit o moară pentru bună trebuinţă a călugărilor; şi, văzând aceasta, fiii tăi duhovniceşti cu toată inima şi împreună cu tine lui Dumnezeu au glăsuit: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei omeneşti nu se pricep a grăi mulţimea bucuriei duhovniceşti de care te-ai umplut, părinte de Dumnezeu purtătorule, când în vremea rugăciunii tale de noapte Preasfântă Născătoare de Dumnezeu ţi s-a arătat împreună cu cetele îngereşti şi prin făgăduinţe neschimbate sufletul tău l-a veselit, căci ocrotitoare veşnică a mănăstirii tale a făgăduit a fi, în toate zilele îndestuland-o şi apărând-o. De aceea şi noi aceste cuvinte de bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cel ce de bunăvoirea Maicii Domnului ai fost umbrit;

Bucură-te, cel ce de vizita Împăratesei cerului şi a pământului ai fost mângâiat;

Bucură-te, cel ce vorbe milostive din gura ei ai auzit;

Bucură-te, cel ce făgăduinţa ei despre ocrotirea puternică a mănăstirii ai primit;

Bucură-te, cel ce de ea eşti cu adevărat iubit;

Bucură-te, alesul Fiului ei şi Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu darul facerii de minuni ai fost dăruit;

Bucură-te, căci pe cele viitoare ca şi pe cele prezente dinainte le-ai văzut;

Bucură-te, căci pescarului în chip minunat pescuirea i-ai înmulţit;

Bucură-te, căci părinţilor neroditori naştere de prunci le-ai dăruit;

Bucură-te, căci pe bolnavi sănătoşi i-ai ridicat;

Bucură-te, căci greşelile cele tainice ale oamenilor le-ai mustrat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 10-lea:

Sufletele ucenicilor tăi voind a le mântui, în chip părintesc i-ai povăţuit, cuvioase de Dumnezeu înţelepţite, atât cu cuvântul, cât şi prin rânduiala vieţuirii tale, cu blândeţe mustrându-i şi cu dragoste îndemnându-i în evlavie şi în curăţie a izbândi; si, mai mult, înaintea sfârşitului tău, toate cele de folos spre mântuirea sufletească, le-ai poruncit şi i-ai învăţat în rugăciuni a priveghea şi neîncetat lui Dumnezeu a-l cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de apărare sunt rugăciunile tale, sfinte făcătorule de minuni, pentru toţi cei care cu credinţă la tine în orice necaz vin, căci pentru curăţia inimii tale putere duhovnicească Dumnezeu ţi-a dăruit, ca pe bolnavi să-i tămăduieşti, pe sărmani să-i ajuţi, viitorul să-l prooroceşti, pentru ca şi cei apropiaţi şi cei de departe măreţia lui Dumnezeu, în tine arătată, să o slăvească şi tie acestea să-ţi cânte: Bucură-te, doctor fără de arginti al suferinţelor omeneşti;

Bucură-te, tămăduitor fără pereche nu numai al bolilor trupeşti, ci şi al celor sufleteşti;

Bucură-te, că orbilor vedere le dăruieşti;

Bucură-te, că pe ologi şi slăbănogi sănătoşi îi faci;

Bucură-te, că pe îndrăciţi de chinul diavolesc îi slobozeşti;

Bucură-te, că nebunilor minte sănătoasă le daruieşti;

Bucură-te, că pe cei acoperiţi de răni îi tămăduieşti;

Bucură-te, că pe cei întristaţi îi mângâi;

Bucură-te, că în ajutorul celor sărmani te grăbeşti;

Bucură-te, că celor robiţi şi celor din temniţe slobozenie le dăruieşti;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 11-lea:

Cântare întru totul înduioşătoare înaintea sfârşitului tău Preasfintei Treimi l-ai adus, cuvioase, şi cu rugăciunea pe buze sfântul tău suflet în mâinile Dumnezeului Celui Viu l-ai predat, căci pe El din tinereţile tale L-ai iubit şi tot Lui până la adânci bătrâneţi în chip neprefăcut l-ai slujit; de aceea cu bună nădejde şi cu bucurie la locaşurile cereşti ai trecut, ca împreună cu cetele îngereşti lui Dumnezeu Celui în Trei Feţe să-l cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Sfârşitul tău cu pace văzându-l ucenicii tai, plăcutule al lui Dumnezeu, amărăciunea despărţirii de tine cu mângâierea harului au amestecat-o, nădejde având în puternica ta mijlocire la tronul lui Dumnezeu, pentru care îi auzi cu dragoste cântându-ţi:

Bucură-te, cel ce cununa vietii veşnice din mâinile Atotţiitorului o ai primit;

Bucură-te, cel ce în cămara Stăpânului Ceresc te veseleşti;

Bucură-te, cel ce cu ochii tăi slava Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri o priveşti;

Bucură-te, cel ce cu stareţii înveşmântaţi în alb Făcătorului te inchini;

Bucură-te, moştenitor al luminoasei Împărăţii a lui Hristos;

Bucură-te, vieţuitor al Ierusalimului Celui de Sus;

Bucură-te, locuitor al Sionului Ceresc;

Bucură-te, trăitor în corturile Raiului cele năfacute de mână omenească;

Bucură-te, cel ce după ostenelile vieţii vremelnice odihnă veşnică ai dobândit;

Bucură-te, cel ce bucuria pregatită drepţilor din veac în chip drept ţi-ai însuşit;

Bucură-te, cel ce cu razele luminii celei neînserate de sus ai fost luminat;

Bucură-te, cel ce prin măreţia minunilor ai strălucit;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 12-lea:

A harului părtaşa s-a arătat sfânta raclă cu moaştele tale tămăduitoare, sfinte făcătorule de minuni, caci, după mulţi ani în adâncurile pământului, Domnul neputrezite le-a arătat, vindecări din belşug revărsând şi orice boală tămăduind cu puterea lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi, Care în cer şi pe pământ în chip minunat te-a proslăvit şi Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cei ce cântăm cântare de bucurie, laudă şi mulţumire Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care în pământul Rusiei te-a proslăvit ca pe un făcător de minuni bun şi milostiv, te rugăm, cuvioase părinte al nostru: fii mijlocitor către El şi rugător veşnic pentru noi, cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, apărător al neamului creştinesc;

Bucură-te, tezaur al diferitelor daruri;

Bucură-te, acoperământ de Dumnezeu dăruit;

Bucură-te, cel ce de la Dumnezeu harul vindecărilor ai primit;

Bucură-te, floarea vieţii fără de moarte, care în Sfântă Biserică răspândeşti bună mireasmă;

Bucură-te, zarea veşniciei, care din mormânt în chip preaslăvit ai strălucit;

Bucură-te, rău nesecat de binefaceri şi milostenii;

Bucură-te, izvor îmbelşugat de bunătate;

Bucură-te, chip mult-minunat al dragostei şi compătimirii;

Bucură-te, tămăduire de Dumnezeu dăruită trupurilor noastre;

Bucură-te, mijlocire bine placuta pentru sufletele noastre;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 13-lea:

O, mare şi preaslăvite făcătorule de minuni, cuvioase părinte Alexandre! Primeşte cu milostivire această puţină rugăciune a noastră şi cu rugăciunile tale ne păzeşte în viaţa aceasta de suferinţele cele sufleteşti şi trupeşti şi de chinurile cele veşnice ne izbăveşte, şi ne învredniceşte ca împreună cu tine în Împărăţia Cerească cu toată inima lui Dumnezeu să-l cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune către Cuviosul Alexandru din Svir:

O, Cuvioase şi de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tău binecuvântat, cu sârguinţă te rugăm, înalţă mâinile tale pentru noi, păcătosii, către Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, ca să pomenească milele sale din trecut, prin care a făgăduit nedesparţită să fie de mănăstirea ta; şi sa ne dea nouă putere şi tărie asupra vrăjmaşilor sufleteşti, care ne abat de la calea mântuirii, biruitorii lor să fim, iar în ziua înfricoşatei Judecăţi să auzim de la tine acel glas de laudă: lată-ne, Dumnezeule, pe mine şi fiii pe care mi i-ai dat! şi cunună de biruinţă de la biruitorul vrăjmaşilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să primim, şi moştenirea bunătăţilor veşnice împreună cu tine să o dobândim cei ce pe Preasfânta Treime O preamărim, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi prin milostiva ta mijlocire şi ocrotire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veşnice mijlocitoare îţi este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaşte, cu lacrimi fierbinţi ai plânge, suspinând şi întristandu-te pentru orice păcat, pentru cel mic şi pentru cel mare. Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ţine toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul şi leneşul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbavească Domnul de înfricoşata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoşata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veşnice şi de viermele cel neadormit şi de întunericul cel mai din afară şi de flăcările cele nestinse. Miluieşte-mă pe mine, păcătosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toţi l-ai iubit, şi nu întoarce faţa Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoşată de care se cutremură sufletul meu şi se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăveşte-mă pe mine de înfricoşatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfintii îngeri şi Arhangheli, pe prooroci şi mucenici şi pe toţi sfinţii să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ţie mă rog, izbăveşte-mă de durerea păcatelor mele şi primeşte-mă întru bucuria vieţii celei nesfârşite, în care se preamăreşte Preasfânt Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Preasfânta Stăpâna noastra Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toţi oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele şi auzi plânsul şi suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu şi eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună şi milostivă, nu mă dispreţui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluieşte-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc şi întoarce pe drumul cel drept blestematul şi rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă şi ţine-mă sub acoperământul tău acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Arhiepiscopul Romanului 30 august

Condacul 1

Veniţi, toţi cei râvnitori spre cinstirea sfinţilor celor plăcuţi lui Dumnezeu, să lăudăm pe alesul ierarh „care a îndemnat lumea a se minuna prin strălucitele şi sfintele sale nevoinţe”! Să dăm slavă lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi, iar ierarhului să-i cântăm: Bucură-te Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Icosul 1

Milostivul Dumnezeu a binevoit ca evlaviosul nostru popor românesc să fie roditor de sfinţi, ca şi celelalte popoare creştine surori. După cerească rânduială, la soroace potrivite, aceşti sfinţi sunt împletiţi în cununa spiritualităţii noastre, ca să-i avem rugători şi mijlocitori înaintea Tronului slavei dumnezeieşti. Te-a prins şi pe tine cu mare bucurie Biserica noastră în această aleasă cunună, Sfinte Ierarhe Ioane, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, fiu preavrednic din evlavios popor;
Bucură-te, al ţării noastre româneşti ocrotitor;
Bucură-te, cântă ţara toată a ta vrednicie;
Bucură-te, cel preavrednic de sfântă arhierie;
Bucură-te, cel în Sfânta Sfintelor vieţuitor;
Bucură-te, în Altarului lui Hristos bun slujitor;
Bucură-te, ierarhe, de dar sfânt împărţitor;
Bucură-te, turmei tale către rai îndrumător;
Bucură-te, al hranei sfinte pentru toţi împărţitor;
Bucură-te, cel cu mintea înălţată în Tabor;
Bucură-te, a zis ţie Îngerul de Mare Sfat;
Bucură-te, cel de îngeri şi de oameni lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 2-lea

A rânduit Marele Creator ca din popor românesc şi în veacul al XVII-lea să strălucească mai mulţi sfinţi. Pomenim cu cinste pe Sfinţii Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei. Iar tu, Sfinte Ierarhe Ioane, acestor doi mari mitropoliţi le-ai fost apropiat colaborator şi împreună- slujitor. Iar Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla i-ai fost duhovnicesc îndrumător. Marelui Dumnezeu Cel ce v-a chemat la sfântă comuniune Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Te-ai născut, alesule al lui Dumnezeu, în părţile Vrancei, în Ţara de Jos a Moldovei. Te înrudeai, după trup, cu Sfântul Mitropolit Varlaam Moţoc, cu care mai târziu te-ai înrudit şi duhovniceşte. Ai răsărit din evlavioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia, ca să plugăreşti în via Domnului şi să conduci sufletele păstoriţilor spre Înviere. Iar noi cu laude te întâmpinăm:
Bucură-te, din pruncie rob ales al lui Hristos;
Bucură-te, mladă sfântă din via Ţării de Jos;
Bucură-te, străjer vrednic din neamul cel răzeşesc;
Bucură-te, ostaş mândru din poporul românesc;
Bucură-te, de la Milcov, al Unirii rugător;
Bucură-te, că românii toţi te au ocrotitor;
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, pentru tineri pildă vie, spre folos;
Bucură-te, feciorelnic, rugător şi postitor;
Bucură-te, următorul sfatului părinţilor;
Bucură-te, minte sfântă într-un trup neîntinat;
Bucură-te, că de tânăr cu Hristos te-ai lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 3-lea

Ruda ta, Sfântul Părinte Varlaam, ajuns Mitropolit al Moldovei, cunoscându-ţi râvna pentru viaţa călugărească, te-a închinoviat în obştea Mănăstirii Râşca din ţinutul Sucevei, încredinţându-te Sfântului Mare Ierarh Nicolae, patronul mănăstirii, spre ocrotire, şi egumenului Agafton pentru îndrumare duhovnicească. Iar tu, mulţumind rânduielii lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ascultător şi supus întru toate, râvnitor în post şi rugăciune şi sporind în viaţă îmbunătăţită, ai primit îngerescul cin al călugăriei şi numele de Ioan, luând ocrotitor pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. După oarecare vreme, luminat de Dumnezeu, Sfântul Mitropolit Varlaam te-a mutat la mănăstirea sa de la Secu, din Munţii Neamţului, unde şi el primise cinul monahal şi ucenicise şi unde Sfântul Ioan Botezătorul este patron şi ocrotitor. Dar tu niciodată nu ai uitat mănăstirea ta de metanie. De aceea contemporanii şi urmaşii te-au numit Ioan de Râşca. Iar noi te lăudăm:
Bucură-te, că din Vrancea spre Suceava ai plecat;
Bucură-te, că la Râşca loc sfinţit tu ai aflat;
Bucură-te, de la margini către margini călător;
Bucură-te, tinereţe mistuită de sfânt dor;
Bucură-te, că tu casa şi părinţii ai lăsat;
Bucură-te, că în munte linişte ai căutat;
Bucură-te, că al Mirei blând păstor te-a ocrotit;
Bucură-te, că sihaştrii printre dânşii te-au primit;
Bucură-te, că Proorocul al său nume ţi l-a dat;
Bucură-te, că la Secu, cu-a sa voie, te-a mutat;
Bucură-te, că, prin râvnă, pravila ai învăţat;
Bucură-te, că tu calea ascultării ai urmat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 4-lea

Binecredinciosul Domn Vasile Voievod, sfătuit de marele său prieten şi ocrotitor, Sfântul Mitropolit Varlaam, a transformat biserica din Cetatea Neamţ, care avea patron pe Sfântul Ierarh Nicolae, în mănăstire de călugări, aşezând-o sub îndrumarea şi ocrotirea Mănăstirii Secu. Iar Sfântul Mitropolit, rudenia ta, pe tine te-a rânduit să fii primul egumen al acestei micuţe mănăstiri, ca acolo, zi şi noapte, cu puţinul tău sobor să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai egumenit în cetate timp de douăzeci şi cinci de ani, ostenindu-te în cele sfinte cu puţinii tăi călugări şi petrecând împreună cu străjerii şi slujitorii cetăţii. Când căutai mai multă linişte pentru pravilă, coborai la Metocul „Sfântul Nicolae” din satul străjerilor de sub poalele cetăţii, pe toţi folosindu-i, tuturor arătând calea spre Împărăţia cerurilor şi pentru toţi rugându-te. Iar noi, urmaşii celor povăţuiţi de tine, te întâmpinăm cu binemeritate laude:
Bucură-te, că pe stânca neagră tu ai fost pribeag;
Bucură-te, că-n Cetatea Neamţului ai slujit un sfert de veac;
Bucură-te, că în vremuri de restrişte aici ai stat;
Bucură-te, că tu ţara şi poporul ai vegheat;
Bucură-te, că strămoşii te-au avut sfânt rugător;
Bucură-te, că prin viaţă tu le-ai fost pilduitor;
Bucură-te, rugăciune, rug aprins, însufleţit;
Bucură-te, că de dorul cerului te-ai mistuit;
Bucură-te, porumbiţă antrenată în sfânt zbor;
Bucură-te, ciocârlie cu viers sfânt viersuitor;
Bucură-te, că-n cetate pământească te-ai rugat;
Bucură-te, că Cetatea cerului ai căutat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 5-lea

Milostivul Dumnezeu a rânduit ca la mijlocul veacului al XVII-lea să se nască în satul străjerilor de sub poalele cetăţii fiica armaşului Joldea, cea care peste ani avea să fie aleasă mireasă a lui Hristos, Cuvioasa Maică Teodora de la Sihla, ocrotitoarea noastră. Şi prin pronia Sa te-a învrednicit Marele Creator ca tu să o afunzi în baia Botezului, ca peste ani să cântaţi împreună în Împărăţia cea de Sus: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Marele Ierarh Nicolae a rânduit, prin vrerea lui Dumnezeu, ca din mica mănăstire ocrotită de el în Cetatea Neamţ să pornească spre ceruri doi sfinţi: tu, Ioane, lauda şi ocrotirea noastră şi ucenica ta aleasă, Cuvioasa Teodora, aura Munţilor Carpaţi. I-ai fost îndrumător până la vârsta de şaisprezece ani şi ai îndemnat-o spre viaţa călugărească. Împreună cu ea, cu sfinţii şi cu toţi evlavioşii credincioşi te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioase, de vieţi sfinte-ndrumător;
Bucură-te, că în inimi picuri mir ocrotitor;
Bucură-te, că în baia sfântă mulţi ai afundat;
Bucură-te, că lor Mirul şi Cuminecare-ai dat;
Bucură-te, al Teodorei sfânt părinte sufletesc;
Bucură-te, a cetăţii călăuză duhovnicească;
Bucură-te, că armaşul ţie ţi s-a închinat;
Bucură-te, că străjerii într-un glas te-au lăudat;
Bucură-te, că pe Vodă spre milă l-ai îndemnat;
Bucură-te, că acesta pe cei mulţi i-a ajutat;
Bucură-te, că pe Domnul ne-ncetat L-ai lăudat;
Bucură-te, că Acesta loc în cer ţi-a aşezat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 6-lea

A hotărât Bunul Dumnezeu ca, înainte de plecarea din această lume a Sfântului Mitropolit Varlaam, tu, ruda sa apropiată şi ucenic preaiubit, să fii în chilia sa de la Mănăstirea Secu, să-i asculţi ultimele dorinţe aşezate în testamentul său, să-l vezi dându-şi sufletul său cel bun în mâna Marelui Creator şi să participi la înmormântarea lui împreună cu Mitropolitul Ghedeon şi cu episcopii Anastasie, Sava şi Teofan. Pentru buna Sa rânduială, dăm toţi slavă lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După un sfert de veac de osteneli în egumenia la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamţ, a rânduit Bunul Dumnezeu să fii chemat pentru scurt timp să conduci ca egumen Mănăstirea Secu, povăţuind cu vrednicie obştea călugărească de acolo şi rugându-te cu smerenie Sfântului Măritului Prooroc şi Înaintemergătorului Ioan. Iar noi îţi zicem laude cuvenite:
Bucură-te, Cuvioase, om citit şi învăţat;
Bucură-te, că la muncă vrednică ai fost chemat;
Bucură-te, că la Secu mulţi călugări vieţuiau;
Bucură-te, că ei sfinte cărţi citeau şi copiau;
Bucură-te, cu Proorocul împreună postitor;
Bucură-te, cu toţi sfinţii către Domnul rugător;
Bucură-te, blând călugăr, pentru toţi folositor;
Bucură-te, sfânt egumen, către cer îndemnător;
Bucură-te, viaţă aspră, petrecută-n privegheri;
Bucură-te, bun duhovnic, plin de sfat şi mângâieri;
Bucură-te, că spre ceruri rugi fierbinţi ai înălţat;
Bucură-te, că tu faţa-n lacrimi calde ţi-ai udat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 7-lea

A rânduit Milostivul Dumnezeu ca ostenelile tale sfinte să fie răsplătite şi să fii chemat la o mai înaltă slujire. Iar Mitropolitul Ghedeon al Moldovei, prietenul şi ocrotitorul tău, a fost împlinitorul voii lui Dumnezeu. El te-a aşezat episcop la Episcopia Huşilor şi prin mâna lui ai primit hirotonia întru arhiereu. Iar tu cu smerenie te-ai supus rânduielii lui Dumnezeu, lăudându-L din inimă cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea

În catedrala din Huşi, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, ai fost instalat episcop. Credincioşii de pe malurile Prutului te-au primit cu bucurie. Vremurile erau grele. Turcii şi tătarii prădau ades aceste ţinuturi de margine ale Moldovei. Iar tu, alesule al lui Hristos, te-ai străduit timp de şapte ani să-ţi mângâi păstoriţii şi să le alini durerile. Pentru toate aceste sfinte osteneli îţi aducem îndreptăţite laude:
Bucură-te, din cetate către margini călător;
Bucură-te, că în Moldova lui Ştefan ai fost a lui Dumnezeu slujitor;
Bucură-te, că în vremuri grele tu ai păstorit;
Bucură-te, că-n necazuri tu pe Domnul ai slujit;
Bucură-te, că pe semeni neîncetat i-ai mângâiat;
Bucură-te, căci cu fapta şi cu sfat i-ai ajutat;
Bucură-te, că prigoane de păgâni ai abătut;
Bucură-te, că la Domnul pace ţării ai cerut;
Bucură-te, că nădejdea în Apostoli îţi puneai;
Bucură-te, că printr-înşii către Domnul mijloceai;
Bucură-te, către ceruri rugător neîncetat;
Bucură-te, că de-acolo multă plată ai luat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 8-lea

Nu ţi se terminase încă drumeţia prin binecuvântata ţară a Moldovei. În tainica Sa purtare de grijă Dumnezeu îţi rânduise să depui ultimele tale osteneli sfinte ca Episcop al Romanului, aleasa Episcopie a Ţării de Jos a Moldovei. Te-ai învrednicit să slujeşti în Catedrala Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, şi împreună cu ea să înalţi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ultimii unsprezece ani din viaţă i-ai petrecut în slujire arhierească în de Dumnezeu păzita cetate a Romanului. În osteneli, în rugăciuni, în posturi, în cercetare şi în sfat, făcându-te tuturor pildă de aleasă trăire în Hristos. Atât de sfântă îţi era viaţa, încât arhiereii, preoţii şi credincioşii se minunau, slăvind pe Dumnezeu cel ce te întărea, iar ţie îţi aduceau laude:
Bucură-te, că pe tine la noi Domnul te-a trimis;
Bucură-te, că-ţi ţii votul ostenelii cel promis;
Bucură-te, alinarea celor care-s în dureri;
Bucură-te, vistierie de bun sfat şi mângâieri;
Bucură-te, mână-ntinsă pururea spre ajutor;
Bucură-te, în catedrală mereu vrednic slujitor;
Bucură-te, că pe Sfânta Parascheva o cinsteşti;
Bucură-te, că printr-însa către cer te pregăteşti;
Bucură-te, dăruire către cel flămând şi gol;
Bucură-te, mijlocire la al Domnului Prestol;
Bucură-te, că viaţa-ntreagă Lui I-ai închinat;
Bucură-te, al Iubirii vas curat, neîntinat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 9-lea

Lăudăm pe Bunul Dumnezeu, Părinte Ioane, Care în purtarea Sa de grijă a binevoit să întâlnească mereu sfinţi cu sfinţi pe binecuvântatul pământ românesc. Pentru petrecerea lor împreună şi pentru rugăciunile lor împletite Marele Creator a sfinţit timpul şi spaţiul nostru. La începutul vieţii tale tu l-ai avut ocrotitor şi îndrumător pe Sfântul Mitropolit Varlaam, iar acum, la sfârşit, l-ai avut prieten şi colaborator pe Sfântul Mitropolit Dosoftei. Cor de sfinţi ce slăviţi pe Dumnezeu-Treimea cu neîncetată cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea

S-a minunat Sfântul Mitropolit Dosoftei de râvna ta sfântă, de ostenelile tale şi de sfinţenia vieţii tale. De aceea a considerat că eşti vrednic încă din viaţă să fii pomenit în rândul sfinţilor odrăsliţi din neamul românesc şi te-a numit „Arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”. Noi, peste veacuri, continuând lauda lui, te cinstim aşa:
Bucură-te, bun prieten Sfântului Mitropolit;
Bucură-te, cel de dânsul preţuit şi mult cinstit;
Bucură-te, că el viaţa sfântă mult ţi-a lăudat;
Bucură-te, că de râvna ta cea mare s-a mirat;
Bucură-te, că la rându-ţi, dragostea i-ai preţuit;
Bucură-te, că la slujbe pe Ierarh l-ai pomenit;
Bucură-te, că cinstirea cuvenită i-ai adus;
Bucură-te, că în toate i-ai fost sufragan supus;
Bucură-te, că puţina-ţi avuţie lui i-ai dat;
Bucură-te, că viaţa ţi-ai trăit sărac, curat;
Bucură-te, că în ceruri avuţii ai adunat;
Bucură-te, cel de îngeri şi de oameni lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 10-lea

Din agoniseala ta de la epitrahil şi de la omofor ai râvnit să ctitoreşti Mănăstirea Mera, pe meleagurile tale natale din Vrancea, pe care acum le păstoreai. Dar banii fiind puţini, te-ai întovărăşit la această osteneală sfântă cu rudenia ta, vornicul Moţoc din Odobeşti. Te trudeai în supravegherea lucrărilor, rugându-te pentru buna înaintare a lor şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ostenindu-te la ctitoria de la Mera, nu ai uitat nici pe ucenica ta din Cetatea Neamţ, Teodora, hotărâtă spre viaţă călugărească. Ai aşezat-o, împreună cu alte câteva călugăriţe în Mănăstirea Vărzăreşti din vecinătate, pustiită şi părăsită de călugări. Le-ai purtat de grijă de cele materiale şi de cele duhovniceşti, iar de la ele atunci ai primit mulţumire şi de la noi acum primeşti laude:
Bucură-te, avuţie închinată lui Hristos;
Bucură-te, bogăţie folosită cu folos;
Bucură-te, temelie de loc sfânt, ctitoricesc;
Bucură-te, că strămoşii prin tine se folosesc;
Bucură-te, că bun părinte Teodora te-a numit;
Bucură-te, că în viaţă de ea mult te-ai îngrijit;
Bucură-te, că în ceruri împreună locuiţi;
Bucură-te, că de-acolo pe noi toţi ne miluiţi;
Bucură-te, cel de bunuri sfânt neagonisitor;
Bucură-te, cel în lipsuri, dar ceresc miluitor;
Bucură-te, viaţă sfântă şi trup sfânt, neîntinat;
Bucură-te, îndrăznire la Cerescul Împărat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 11-lea

La adânci bătrâneţi, obosit de alergarea vieţii, cu trupul ostenit în post şi în rugăciune, ţi-ai predat sufletul în mâinile Domnului Hristos, primind cu fecioarele cele înţelepte intrare în cămara cea fericită a Mirelui, cu candela plină de mirul ostenelilor celor sfinte. Păstoriţii ţi-au cântat „Veşnică pomenire”, iar lui Dumnezeu, Celui ce te-a ales şi te-a întărit: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Soborul ierarhilor moldoveni, în frunte cu Sfântul Mitropolit Dosoftei şi cu Sfânta Teodora, ucenica ta, te-au condus pe ultimul drum al pribegiei tale, la Mănăstirea Secu cea atât de iubită de tine, acolo unde era înmormântat şi duhovnicescul tău părinte, Sfântul Varlaam Mitropolitul. Cu cântări duhovniceşti te-au aşezat în mormântul de lângă biserică şi Milostivului Dumnezeu, Celui ce pregăteşte în ceruri sălaş aleşilor Săi au dat slavă, iar pe tine te-au lăudat, zicând:
Bucură-te, că viaţa pământească ai sfârşit;
Bucură-te, că în ceruri Domnul loc ţi-a pregătit;
Bucură-te, alăută, suspinând după Hristos;
Bucură-te, că al tău creştet s-a încununat frumos;
Bucură-te, că la Secu trupul tău s-a odihnit;
Bucură-te, că al tău suflet preabogat s-a dăruit;
Bucură-te, trup în posturi şi în rugă ostenit;
Bucură-te, suflet mare, milostiv şi miluit;
Bucură-te, spaimă mare celor ce ne duşmănesc;
Bucură-te, bucurie sfinţilor ce ne iubesc;
Bucură-te, sfat de taină care nouă ni s-a dat;
Bucură-te, îndrăznire la Cerescul Împărat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 12-lea

Credincioşii moldoveni te-au cinstit şi ţi-au cercetat mormântul la Mănăstirea Secu. Mai ales cu prilejul pelerinajelor de la Înălţarea Domnului la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, credincioşii din toată Moldova şi de pe alte meleaguri româneşti poposeau la mormântul tău şi la cele ale Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail de la Mănăstirea Agapia, cinstindu-vă împreună şi cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Râurile Moldovei: Putna şi Milcovul, Râşca şi Neamţu (Ozana), Prutul, Moldova şi Siretul, s-au unit în alergarea ta prin ţară cu râurile lacrimilor tale. Ai străbătut Ţara Moldovei din hotare în hotare, pretutindeni învăţând, pretutindeni miluind, pretutindeni alinând dureri trupeşti şi sufleteşti. Azi te chemăm să-ţi uneşti glasul în soborul tuturor sfinţilor români şi să ceri de la Milostivul Dumnezeu pace şi bună sporire pentru ţara ta şi poporul tău. Iar noi, slăvind pe Cel ce ţi-a dat biruinţă, laude îţi aducem:
Bucură-te, că în Vrancea din neam vrednic te-ai născut;
Bucură-te, din pruncie credincios neabătut;
Bucură-te, că la Râşca preafrumos te-ai ostenit;
Bucură-te, că-n cetate tot pe Domnul ai slujit;
Bucură-te, pentru Secu egumen ostenitor;
Bucură-te, a Eparhiei Huşilor cârmuitor;
Bucură-te, că la Roman bun ierarh te-ai dovedit;
Bucură-te, că la Mera sfânt lăcaş ai ctitorit;
Bucură-te, ucenicul cel smerit lui Varlaam;
Bucură-te, mladă sfântă din răzeşi şi de bun neam;
Bucură-te, al Teodorei sfetnic bun şi apropiat;
Bucură-te, că în carte Dosoftei te-a lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 13-lea

Slăvim pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi te lăudăm pe tine, Sfânt şi minunat Arhiepiscop Ioan, rugându-te să mijloceşti la Tronul slavei celei de sus pace, spor şi binecuvântare pentru poporul tău, ca împreună să cântăm cu mulţumire Împăratului cerurilor: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Milostivul Dumnezeu a binevoit…, Condacul 1: Veniţi, toţi cei râvnitori..., şi se face otpustul.

Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului 30 August

Acest vrednic fiu al neamului românesc şi strălucit ierarh al Bisericii Moldovei a trăit în veacul al XVII-lea, fiind contemporan şi prieten apropiat al Mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei. S-a născut în ţinutul Vrancei (pe atunci numit ţinutul Putnei), din neam de răzeşi, din binecredincioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia. Din tinereţe a dorit viaţă călugărească.

Rudenia sa, Varlaam Moţoc, viitorul mitropolit al Moldovei, îşi petrecea viaţa călugărească în osteneli sfinte la Mănăstirea Secu. Aflând de râvna şi dorinţa tânărului, l-a dus în obştea Mănăstirii Râşca, rectitorită de vornicul Costea Băcioc, prietenul apropiat al lui Varlaam. Aici, la Râşca, tânărul vrâncean a fost călugărit de egumenul Agafton, în jurul anului 1630.

În anul 1632, Varlaam ajunge mitropolit al Moldovei, iar după câţiva ani îl mută pe călugărul Ioan de la Mănăstirea Râşca la Mănăstirea Secu, dându-i chilia, cărţile şi lucrurile pe care mitropolitul le păstra în mănăstirea sa de metanie. Ioan, care vieţuise la Râşca aproximativ 18 ani, nu a uitat niciodată în viaţă mănăstirea în care a fost călugărit, contemporanii şi urmaşii numindu-l „Ioan de Râşca”.

La Mănăstirea Secu, Ioan a stat sub ascultarea egumenilor Nechifor şi Ghedeon, acesta din urmă fiind ctitorul Schitului – azi Mănăstirea – Sihăstria, şi apoi, în două rânduri, mitropolit al Moldovei.

În anul 1641, Domnitorul Vasile Lupu, sfătuit de Mitropolitul Varlaam, înfiinţează în Cetatea Neamţului o mică mănăstire, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. În Cetate se adăposteau, în vremuri de restrişte, familia domnitorului şi alte familii boiereşti din Moldova. Aici era adăpostit şi tezaurul ţării. De aceea, Mitropolitul Varlaam a aşezat la egumenia acestei mănăstiri-cetate pe omul său de încredere şi rudenia sa, Ioan „de la Râşca” de la Mănăstirea Secu, smerit călugăr, mare rugător şi postitor.

Ioan a fost egumen la Mănăstirea din Cetatea Neamţului până în anul 1665. El a botezat-o, afundat în 1650, pe fiica lui Joldea, armaşul cetăţii, cea care avea să fie, peste ani, marea sihastră, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, şi el i-a fost duhovnic şi îndrumător până la vârsta de 16 ani, îndemnând-o să aleagă viaţa monahală. În toţi aceşti ani, el a povăţuit cu blândeţe pe străjerii Cetăţii, săvârşind şi pentru ei Sfânta Liturghie, fie în paraclisul Cetăţii, renovat de Vasile Voievod, fie în bisericuţa metocului Cetăţii din satul străjerilor, ctitorită de acelaşi milostiv Domnitor şi care avea patron tot pe Sf. Nicolae. În cele din urmă zile ale Mitropolitului Varlaam, egumenul Ioan din Cetate se afla în chilia acestuia de la Secu, ascultându-i ultimele dorinţe şi poveţe, iar după mutarea sa la Domnul, l-a aşezat în mormântul de lângă zidul bisericii.

În anul 1666, Mitropolitul Ghedeon, aflat pentru a doua oară în scaunul mitropolitan, l-a aşezat, pentru un an de zile, egumen la Mănăstirea Secu. Unul dintre vieţuitorii acestei mănăstiri, Arhim. Dionisie Udişteanu, îl descrie pe egumenul Ioan astfel: „… ucenic al Mitropolitului Varlaam, bun cunoscător al limbii slavone, foarte smerit, având o viaţă pilduitoare şi cu realizări mari în activitatea sa”.

În anul 1667, Ioan este ales, hirotonit şi instalat episcop al Huşilor, Episcopie ce purta grijă de credincioşii din Ţara de Jos a Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului. Aici, Ioan a păstorit timp de şapte ani, în vremuri grele, când turcii şi tătarii prădau, deseori, aceste locuri. Vlădica Ioan era milostiv, gata oricând să aline orice durere. Era foarte îndrăgit şi respectat de ceilalţi ierarhi moldoveni, mai cu seamă de Sfântul Ierarh Dosoftei, în acea perioadă episcop la Roman, iar după câţiva ani mitropolit, al Moldovei.

Din anul 1674 şi până la fericita sa mutare la Domnul, în anul 1685, Ioan a păstorit Episcopia Romanului, înfiinţată de primii voievozi Muşatini ai Moldovei. Această eparhie se bucura de deosebită cinste, ierarhilor dându-li-se uneori titlul de arhiepiscop sau chiar de mitropolit al Ţării de Jos. Şi aici, marele ierarh Ioan a dus o viaţă pilduitoare. Un Pateric al sfinţilor din Moldova-România, manuscris din anul 1888, ni-l descrie astfel: „Şi tot în anii aceştia şi preasfinţitul arhiepiscop Ioan au îndemnat pre lume a se minuna prin strălucitele şi sfintele sale nevoinţe. El mai întâi din tânără vârstă au îmbrăţişat orânduiala monahicească … şi petrecând viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, de acolo s-au rânduit la scaunul arhiepiscopiei Romanului în anul 1674, unde iarăşi întru neîncetate nevoinţi şi întru înalte bunătăţi strălucind minunat! Şi petrecând cu smerenie adâncă, s-au mutat la vecinica odihnă”.

Cât timp a păstorit la Roman s-a ostenit ca, din puţina sa agoniseală, să ctitorească Mănăstirea Mera, în ţinutul său natal. La săvârşirea acestei frumoase fapte a fost ajutat de rudenia sa, vornicul Moţoc din Odobeşti. Mănăstirea Mera era destul de aproape de Mănăstirea Vărzăreşti, pustiită de slujitorii domneşti ai lui Matei Vodă Basarab şi părăsită de călugări. Episcopul Ioan a găsit de cuviinţă ca la această mănăstire să aşeze pe ucenica sa Teodora de la Cetatea Neamţului, împreună cu alte câteva călugăriţe. Purtând grijă de lucrările de la Mera, putea supraveghea şi liniştea călugăriţelor, ajutându-le totodată, cu cele necesare traiului.

Adânc impresionat de viaţa curată şi alesele nevoinţe ale episcopului Ioan, Sfântul Mitropolit Dosoftei, în cartea sa „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”, îl numeşte arhiepiscopul cel sfânt şi minunat.

Înainte de moarte, Ioan a lăsat mitropolitului său puţinele bunuri pe care le avea.

În anul 1685 fericitul Ioan s-a mutat la Domnul. Sfântul Mitropolit Dosoftei, împreună cu ceilalţi ierarhi ai Moldovei, i-a făcut cuvenita prohodire şi l-au aşezat în mormântul de lângă biserica mare a Mănăstirii Secu. Lespedea mormântului său, peste care au trecut vitregiile vremurilor, stă şi astăzi mărturie deasupra locului unde odihnesc osemintele sale. Teodora, după ce şi-a condus duhovnicul pe drumul spre veşnicie, s-a retras în singurătate în Munţii Sihlei, urmând pilda vieţii duhovnicescului său părinte. Simţind sfinţenia vieţii şi ajutorul rugăciunilor sale, credincioşii dau cinstire cuvenită Sf. Ioan „de Râşca”, pe care şi noi cinstindu-l, lăudăm pe Dumnezeu Cel minunat întru Sfinţii Săi.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin.