Pomenirea Sfântului Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului
Sfîntul Emilian a slujit ca episcop al Cizicului în timpul nenorocitei domnii a împăratului Leon Armeanul, luptătorul împotriva sfintelor icoane [iconoclastul]. Nevoind să se supună nelegiuitelor decrete ale acestuia, care obligau la scoaterea icoanelor din biserici, Înaltpreasfinţitul Emilian, împreună şi cu alţi episcopi ortodocşi, au fost alungaţi în surghiun. Sfîntul Emilian a petrecut în surghiun timp de cinci ani, îndurînd dureri şi umiliri de nedescris pentru mărturisirea lui ortodoxă cea de neclintit. Sfîntul Emilian a trecut la cele veşnice la anul 820 şi s-a strămutat la locaşurile Stăpînului Hristos, făcîndu-se Cetăţean al Raiului.
Pomenirea Sfântului Miron, Făcătorul de Minuni, Episcopul Cretei
Sfîntul Miron a fost mai întîi plugar şi bărbat căsătorit, care dăruia din belşug şi cu dragoste din roadele ogoarelor sale celor lipsiţi şi nevoiaşi. Odată el a prins nişte tîlhari care furau grîu din hambarul lui de treierat. Nespunîndu-le acestora cine este, el s-a alăturat lor şi i-a ajutat cu mîinile lui să încarce sacii şi să fugă, mai înainte de a fi prinşi. Din pricina marilor şi aleselor lui virtuţi, Sfîntul Miron a fost ales şi uns presbiter, iar mai apoi arhiereu al Cretei. El a fost mare făcător de minuni şi lucrător de mari şi minunate fapte bune întru Numele Stăpînului Hristos. Sfîntul Miron a trecut la locaşurile cereşti pe la sfîrşitul anului 350, aflîndu-se în al o sutălea an al vieţii lui pâmînteşti.
Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie Sinaitul 
Sfîntul Grigorie acesta s-a numit „Sinaitul” deoarece a primit tunderea în monahism la Muntele Sinai. În timpul domniei împăratului Andronic Paleologul (cam pe la anul 1330), el a sosit la Muntele Athos ca să cerceteze sfintele mănăstiri de acolo şi să afle cît mai mult cu putinţă despre lucrarea sfintei rugăciuni a inimii şi a vederii lui Dumnezeu. Dar la acea vreme această lucrare a rugăciunii minţii era ca şi necunoscută celor mai mulţi Părinţi Athoniţi. Singurul dintre ei care lucra desăvîrşit rugăciunea minţii era Sfîntul Maxim Capsokalivitul. Sfîntul Grigorie a făcut cunoscute cugetările şi experienţa sa despre sfînta lucrare a rugăciunii minţii pe la toate chiliile şi lavrele Sfîntului Munte Athos. Unul dintre cei mai valoroşi ucenici ai săi a fost Sfîntul Kallist, Patriarhul Constantinopolului, cel care mai tîrziu avea să scrie şi viaţa Sfîntului Grigorie. După o vreme, Sfîntul Grigorie a trecut în Macedonia şi în alte ţări din Balcani, pe unde a întemeiat obşti monahale în care călugării se învăţau întru lucrarea tainică a rugăciunii minţii. Astfel el pre mulţi i-a ajutat să se mîntuiască, învăţîntu-i să-şi adîncească lucrarea şi viaţa duhovnicească, prin asceză şi practicarea cu scumpătate a tuturor dumnezeieştilor porunci. Scrierile lui cu privire la rugăciunea minţii şi la nevoinţele pustniceşti se găsesc în colecţia scrierilor Filocaliei. Între altele, Sfîntul Grigorie a alcătuit cîntarea închinată Sfintei Treimi „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh…”, care se cîntă la Slujba Miezonopticii din Duminici. Sfîntul a fost „unul dintre cei mai mari asceţi şi dascăli duhovniceşti din Balcani”. El a adormit cu pace după o viaţă de mari şi cumplite nevoinţe şi chinuri pentru adevăr, şi s-a strămutat la locaşurile veşnice ale împărăţiei Cereşti.
Sfinţii Noi Mucenici Triandafil [Zagoreul] şi Spaso
Sfîntul mucenic Triandafil s-a născut la Zagora, iar sfîntul mucenic Spaso s-a născut la Radoviţe, în Eparhia Strumiţei. Ei amîndoi au fost de neam slav, şi amîndoi oameni simpli, din popor. Dar dragostea lor pentru Hristos a fost mare, fiindu-le mai scumpă decît toată această lume şi decît însăşi viaţa lor. Ei şi-au jertfit sîngele şi nu L-au vîndut pe Hristos. Pentru credinţa lor în Hristos ei au luat chinurile şi uciderea din mîinile turcilor, astfel: Triandafil la Constantinopol, în anul 1680, iar Spaso la Tesalonic, în anul 1794.
Pomenirea Sfântului Mucenic Gormizdas
Acesta a fost un mare nobil de la curtea împăratului persan Yezdegeherd. Împăratul i-a confiscat rangul şi toate proprietăţile şi averea, şi 1-a trimis să păzească vitele, deoarece mucenicul nu a voit să se lepede de Hristos. Împăratul a crezut că mucenicul va tînji atît de mult după rangul şi averile lui, încît se va întoarce degrabă şi se va închina idolilor. Dar Gormizdas a păzit vite întru îndelunga răbdare a inimii şi s-a bucurat păzindu-şi credinţa. Pentru aceasta împăratul 1-a luat şi 1-a schinguit bestial, fără să-i poată însă clinti inima, în cele din urmă, la anul 418, Sfîntul Mucenic Gormizdas a fost omorît, imediat după martiriul Sfîntului Avdie Episcopul (pomenit la 31 martie).
Cântare de laudă la Sfântul Grigorie Sinaitul
Înţeleptul Sinait Părinte pre monahi îi învaţă,
Pecetluindu-şi învăţătura cu a vieţii lui pildă:
„Nepătimitor este Făgăduitul Rai,
Iar despătimitul suflet de la Duhul primeşte lumină.
Fără cugete va fi omul
Ce mintea în inimă-şi ţine, cu rugăciunea, liniştit.
Căci păcătoasele cugete rădăcini sînt
Ale patimilor,
Ce sufletul îl ţin rob într-a dracilor gheară.
Noi toţi bolnavi sîntem, dar aproape e leacul
Pentru suflet, de al sufletelor şi trupurilor Doctor dăruit.
Ci grăieşte doar al Domnului Sfînt Nume
Întru al inimii adînc,
Şi acesta patimile, ale bolii rădăcină,
Arde-le-va ca pe nişte paie!
Puternicul Nume, a cerurilor lumină,
Cu fiecare suflare tu înlăuntru să-L rosteşti.
De nu vei cîştiga astă sfântă lucrare,
Oricare alta, şi orice aspră nevoinţă,
Cu totul neputincioasă, apă chioară, va fi.
Doar Hristos Domnul puternic este întru mine
Ca slaba apă să o facă în vin.
Ci mintea întreagă odihneşte-ţi-o în inimă,
Ca într-un cuib,
Şi pre Domnul Hristos Îl slăveşte
Întru rugăciune neîncetată, zicînd:
„Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Milostiv fii mie, păcătosul!”
Încet te roagă, fără grabă nicicum,
Pînă cînd rugăciunea de foc
Din inimă îţi va izvorî.
Atunci a ta minte la ceruri se va ridica,
Iar cele pămînteşti
Le va uita desăvîrşit”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu