Despre înălţarea şi întărirea Bisericii lui Dumnezeu – „Fiv-a în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vîrfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo” (Isaia 2:2).

Această prorocie grăieşte depsre Biserica lui Hristos. Deşi această prorocie trebuie să le fi părut foarte ciudată evreilor în perioada de dinaintea întrupării Domnului, ea ne este astăzi nouă cu totul limpede.

Căci muntele, sau înălţimile, sau Casa Domnului, cu adevărat s-a întărit peste vîrfurile munţilor -adică în înălţimile cerurilor – deoarece Biserica lui Hristos nu se sprijină în primul rînd pe pămînt, ci mai curînd pe ceruri; iar o parte dintre membrii Bisericii (şi pînă în clipa de faţă, cea mai mare parte a lor) se află în ceruri, cită vreme cealaltă parte a ei, adică noi, credincioşii, ne aflăm încă pe pămînt.

Mai departe, Biserica lui Hristos s-a ridicat pe deasupra dealurilor, adică pe deasupra oricărei măreţii pămînteşti şi umane.

Filosofia omenească şi arta, şi tot ceea ce îndeobşte numim marea cultură a omenirii, precum şi toate valorile pămînteşti, nu reprezintă decît nişte dealuri joase pe lîngă munţii cei înalţi ai Bisericii lui Hristos.

Căci Bisericii nu i-a fost greu să creeze toate acele dealuri; pe cînd dintre acele dealuri, nici măcar unul, şi nici măcar toate adunate la un loc de-a lungul a mai multe mii de ani, nu au putut crea vreodată Biserica lui Hristos. În sfîrşit, prorocul zice: Şi toate popoarele vor curge într-acolo. Cu adevărat, oare pînă acum, încotro au curs toate popoarele pămîntului, dacă nu în Biserica lui Hristos? În Templul de la Ierusalim nu putea intra nimeni din alte popoare [care nu era evreu], căci lucrul se pedepsea cu moartea. Or, nu aşa stau lucrurile cu Biserica lui Hristos: dimpotrivă, Ea a chemat toate neamurile pămîntului să vină la Ea încă de la început, şi să asculte cuvîntul Domnului, Care a zis: „Mergînd, învăţaţi toate neamurile” (Matei 28: 19). Aceasta este prorocia lui Isaia, fiul lui Amos, prorocie veche, minunată şi plină de adevăr.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela Ce minunat vestit ai fost prin Prorocii Tăi, Ţie pururea îţi mulţumim că ne-a învrednicit pre noi a ne numi fii ai Sfintei Tale Biserici celei Adevărate, carele s-a înălţat şi s-a întărit pe deasupra tuturor înălţimilor celor lumeşti. Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!