Cugetare - Să nu te preocupi şi să nu te frămînţi de vieţile altora, nici de ale drepţilor, nici de ale păcătoşilor – şi pe nici unii să nu îi invidiezi.

Ţine minte pururea că Stăpînul şi Domnul nostru lisus Hristos, prin slăvită învierea Lui a călcat în picioare ruşinoasa moarte, şi că Irod, Iuda, Nero, Iulian Apostatul, Valerian, Leon Armeanul şi toţi ceilalţi urîtori înverşunaţi ai lui Hristos şi-au distrus prorpriile lor mari succese şi victorii din viaţă prin ale lor foarte ruşinoase morţi. Unii plini de toată necurata otravă a invidiei 1-au clevetit pe Sfintul Narcis Patriarhul, împrăştiind cu neruşinare depsre el zvonuri cum că şi-ar fi pierdut castitatea. Nevinovatul Narcis s-a retras atunci în pustie, unde a petrecut mulţi ani, rugîndu-se întru tăcere, linişte şi răbdare lui Dumnezeu, ca să împlinească cu el voia Lui. S-au succedat mai înaine de el la cîrma Bisericii trei patriarhi, mai înainte de a se înfăţişa martorii care au dovedit limpede nevinovăţia lui. Atunci cu toţii 1-au silit să-şi părăsească pustia şi să se întoarcă în scaunul lui patriarhal. Astfel îi preaslăveşte Dumnezeu pe plăcuţii Lui. Sîngerosul împărat Valerian, plin de ură satanică, i-a măcelărit pe creştini de-a lungul şi de-a latul lumii civilizate. Şi care a fost sfîrşitul lui? El a fost învins în război şi luat prizonier de Sapor, regele persan. Sapor nu a dorit să îl ucidă imediat, ci 1-a folosit drept scaun picioarelor lui ori de cîte ori încăleca pe cal. În fiecare zi grăjdarii lui Sapor i-1 aduceau, împreună cu calul, şi pe Valerian, iar Sapor simţea o plăcere deosebită cînd îşi apăsa cizma pe gîtul împăratului roman, spre a încăleca mai comod pe calul lui. Căci cine seamănă rele, rele culege.