Cugetare - Să ne pocăim de păcatele noastre cu amar, mai înainte ca moartea să ne închidă uşa vieţii şi mai înainte ca ea porţile înfricoşatei Judecăţi să ni le deschidă larg.

Să ne pocăim cu amar mai înainte de ceasul morţii, căci nu ştim ceasul, nici ziua, cînd hîda moarte ne va lua pe noi; de aceea astăzi şi acum să ne pocăim cu amar. Astăzi şi acum să ne plîngem cu amar păcatele noastre, şi împreună cu Sfîntul Efrem Sirul să zicem:

„Mai înainte ca roata vieţii mele să se-oprească, Doamne, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; Mai înainte ca vîntul morţii într-ale mele oase să sufle, mai înainte ca boala, al morţii trimis, trupul meu să înceapă să-1 muşte, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; Mai înainte ca soarele ochilor mei să se-ntunece, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; şi întru ceasul acela Lumina Ta lumineze întunericul minţii mele, a preamult păcătosului; Mai înainte ca trupul meu de ţărînă fără frumuseţe şi chip înapoi în ţărînă să cadă, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; Mai înainte c-ale mele păcate înaintea înfricoşatului Tău Judeţ să se îndreptăţească, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Ruşinii aceleia cumplite Hristoase lisuse Doamne, nu mă da pre mine, multpăcătosul! Mai înaintea Venirii oştirilor cereşti şi-a Ta, a împăratului Slavei, cînd netrebnica omenire înaintea Tronului de Judecată va sta, miluieşte-mă, miluieşte-mă, pre mine păcătosul! Mai înainte de Trîmbiţa ce sfirşitul va suna, vestind a Ta Slăvită Venire, ai milă de mine, ticălosul, O Stăpîne lisuse Hristoase Doamne! Mai înainte ce Sfînta Ta Mînă mie ticălosului Poarta Raiului îmi va încuia, miluieşte-mă, miluieşte-mă, pre mine păcătosul! Miluieşte-mă, miluieşte-mă, pre mine păcătosul, mai înainte ce viermii neadormiţi ai Gheenei ticălosul meu trup îl vor mînca”.