Cugetare - Când omul începe să pornească în viaţă pe căile dreptăţii, atunci el nu mai are voie să păşească decât pe ele, cu amândouă picioarele, iar nu cu unul pe calea dreptăţii, iar cu celălalt pe a nedreptăţii.

Căci astfel a grăit Dumnezeu prin gura prorocului despre drepţii care lucrează şi fărădelege: „Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea să şi se va purta cu nedreptate şi va face toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri” (Iezechiel 18: 24).

Domnitorul român Radu a fost un bărbat drept, şi multe fapte bune a făcut. El 1-a scos pe Sfântul Nifon din surghiunul de la Jedrene şi 1-a adus în Ţara Românească, punîndu-1 Arhiepiscop al Bucureştilor. Dar pe neaşteptate Radu a comis o nelegiuire: el a dat-o pe sora lui de soţie ticălosului domnitor Bogdan al Moldovei, câtă vreme soţia legitimă a acestuia din urmă era încă în viaţă. Radu nu a voit să audă de mustrarea cea dreaptă a Sfântului Arhiepiscop Nifon. Nifon atunci i-a prorocit lui Radu că rău va pieri, 1-a dat anatemei despărţindu-1 de Biserică şi a lăsat şi Bucureştii, retrăgându-se în Sfântul Munte. La scurt timp după aceea toată Ţara Românească a fost lovită cu secetă şi cu foamete, iar Radu a căzut într-o cumplită şi incurabilă boală, de la care i s-a umplut de răni tot trupul; iar din cauza acestor răni purulente şi rău mirositoare nimeni nu se putea apropia de el. După ce a murit în felul acesta oribil şi după ce 1-au îngropat, mormântul lui s-a cutremurat timp de trei zile, aşa cum s-a întâmplat şi cu mormântul nelegiuitei Eudoxia, prigonitoarea şi ucigaşa Sfântului Ioan Gură de Aur.