Pomenirea Sfântului Mucenic Andrei Stratilat
Sfântul Andrei a fost tribun şi ofiţer de rang înalt în armata imperială a Romei, în timpul împărăţiei lui Maximian. El a fost de neam sirian, şi a făcut parte din armatele locate în Siria. Când persanii s-au constituit într-o ameninţare militară la adresa Imperiului Roman, lui Andrei i s-a încredinţat comanda unei armate de apărare a Imperiului. De aceea el a fost ridicat la rangul de „Stratilat”, ceea ce înseamnă general. Andrei era în taină creştin, deşi încă nu primise Sfântul Botez. El avea credinţă totală în Hristos Iisus Cel înviat, şi şi-a ales în subordinea sa numai unităţi formate din militari de elită. Înaintea bătăliei, el şi-a instruit soldaţii, arătându-le că, dacă din mijlocul vâltorii bătăliei vor chema Numele Unuia Dumnezeu Celui Viu, lisus Hristos, duşmanii se vor împrăştia ca praful şi ca pulberea înaintea lor. Cu adevărat el le-a insuflat râvna sfântă oştenilor lui, pentru Dumnezeu şi pentru comandantul lor, Andrei. Ei L-au chemat pe Domnul Dumnezeu lisus Hristos în ajutor, şi aşa au pornit la atac. Armată persană a suferit atunci o înfrângere zdrobitoare, fiind distrusă complet. Când Andrei a intrat biruitor în Antiohia, unii mâncaţi de invidie 1-au denunţat pe Andrei că este în taină creştin. Deputatul imperial 1-a convocat pe Andrei la curte, iar Andrei a mărturisit acolo pe faţă şi cu vitejie credinţa lui în Hristos. El a fost pentru aceasta torturat cu sălbăticie şi aruncat în temniţă, iar după aceea trimisul imperial i-a scris imperatorului de la Roma cele despre Andrei. Cunoscând marele respect de care se bucura Andrei în rândurile întregii armate, pe care Andrei o putea mişca la acţiune cu un simplu gest, împăratul a scris reprezentantului său de la Antiohia să îl elibereze imediat pe Andrei din închisoare şi să aştepte altă împrejurare şi să găsească alte motive spre a-1 ucide. Andrei a aflat despre sfatul împăratului şi despre comanda lui prin descoperire dumnezeiască. Eliberat din temniţă fiind, Andrei şi-a luat armata, formată din două mii cinci sute nouăzeci şi trei de militari de elită, şi au pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu toţii au primit Sfântul Botez din mâinile Episcopului Petru al Tarsisului. Prigoniţi şi acolo de autorităţile imperiale, Generalul Andrei şi armata lui au urcat mai adânc în Armenia, în Munţii Taurus. Armatele române i-au ajuns pe când ei se rugau într-un defileu din acei munţi, şi i-a decapitat pe toţi. Nici unul dintre ei nu a schiţat măcar vreun gest de apărare, ci cu toţii au băut liniştiţi şi cu bucurie paharul muceniciei pentru Hristos. În acel defileu, unde a curs ca apa sângele acelor mii de mucenici, a izbucnit un izvor de ape vindecătoare prin care s-au curăţit de boli mulţime de popor. Episcopul Petru a venit acolo în taină, însoţit de clerici ai săi, şi au îngropat cu cinstita rânduiala de înmormântare pe toţi mucenicii, chiar pe locul unde au fost omorâţi. Murind cu cinste, ei cu toţii s-au încununat cu cununile biruinţei şi s-au strămutat întru locaşurile cele slăvite gătite lor în ceruri de cître împăratul Slavei, Hristos.
Pomenirea Sfântului Cuvios Teofan [cel Nou şi făcătorul de minuni care a sihăstrit în Muntele Nausei din Macedonia]
Sfântul Teofan acesta s-a născut la Ioannina. Tânăr fiind, el şi-a lăsat sălaşul părintesc şi s-a dus la Muntele Athos, unde s-a tuns monah în Mănăstirea Dochiaru. El s-a făcut tuturor pildă prin sfinţenia vieţii lui: prin privegheri, postiri, rugăciuni, şi toată nevoinţa. Din această pricină, el a fost ales cu o inimă şi cu o gură de întreaga obşte să fie egumen mânăstirii. Mai târziu, iscându-se, din ispitirea diavolului, tulburare în mânăstire, Sfântul Teofan împreună cu nepotul lui după trup au ieşit din Munte şi au mers la Beria din Macedonia, unde s-au sălăşluit într-o mânăstire închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Când obştea aceastei sfinte mânăstiri s-a întărit întru cuvioasa vieţuire şi întru toată virtutea, Teofan a lăsat-o în grija egumeniei nepotului lui, iar el însuşi s-a retras în pustia Muntelui Nausa, unde a întemeiat o obşte monahală în numele Sfinţilor Arhangheli. Sfântul Teofan a adormit cu pace în veacul al cincisprezecelea. Sfintele lui moaşte de minuni făcătoare se odihnesc în Muntele Nausa, lucrând şi acum minuni mari cu puterea lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Timotei, Agapie şi Thecla
Toţi trei au luat cununa muceniciei pentru Hristos în timpul domniei răului împărat Diocleţian. Timotei a fost ars de viu, iar Agapie şi Thecla au fost aruncaţi la fiare.
Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Andrei Stratilat
Măreaţă zidire Munţii Taurus sunt,
Al omului glas în ecou de stâncile lor n-a sunat,
El de glas omenesc nu a reverberat acolo nicicând
Aproape de la facerea lumii;
Aceasta până într-o zi.
Atunci, în liniştea milenară
A acestei catedrale de piscuri,
Glas de om a intrat, spre apaşi spre ceruri:
Al lui Andrei Stratilat viteazul creştin,
Împreună şi-al vitezelor lui mii de oşteni,
Tot unul şi unul.
Întru al Munţilor Taurus templu,
La ceas de rugăciune,
Lupii în obştea de mieluşei au intrat, sfâşiind-o.
Generalul Andrei Imperiul a salvat de la persană pieire,
Iar imperiul i-a mulţumit masacrându-l,
Precum şi pe salvatoarele oşti.
Andrei înaintea lui Dumnezeu genuchii şi-a plecat,
La fel şi-ale lui două mii de suflete viteze;
El bine oştirea şi-a-mbărbătat, prietenilor lui zicîd:
„Iată ceasul bineprimit, iată ziua mântuirii,
Iată plecarea noastră din astă viaţă trecătoare.
Cu smerenie sufletele noastre înaintea Domnului
Să le îngenunchem.
Să-I mulţumim Domnului cu duh fierbinte
Pentru bunătăţile Sale, Să-I mulţumit Lui pentru că ne-a învrednicit
De paharul sfânt al muceniciei.
Domnului să-I mulţumim dintr-a inimii căldură,
Şi pre călău să nu-l urâm”.
Aşa grăit-a comandantul Andrei,
Iar miile de viteji înaintea Domnului
Genunchii şi-au plecat, cu bucurie.
Din inimile lor rugăciunea sfântă,
Dreaptă că tămâia, văzduhul a înmiresmat.
Călăii săbiile au lucit înaintea oştirilor de îngeri:
Cerurile atunci larg s-au deschis,
Şi pe ale Raiului porţi triumfal au păşit
Andrei Stratilat împreună cu miile lui de suflete viteze:
Aceştia pe duşmani i-au biruit,
Cu-al lor sânge aducând lui Hristos biruinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu