Pe 29 mai exact,
Cu sabia a fost tăiat
Capul Proorocului Ioan.
Cu apa simplă din Iordan
Pe mai mulți oameni boteza,
Să-i pregătească.. căci Iisus,
La jertfă pentru noi venea.
Pe timpul când împărăţea
Irod Antipa în ţinut,
Ioan striga şi predica..
- Salvat e omul pocăit!
Însă preamândrul împărat
Când vorbele le-a auzit,
A stat puţin îngândurat
Dar tot în rău a stăruit,
Nevastă deja el şi-a luat
Soţia fratelui lui bun
Cu care mult a desfrânat,
Iar fiicei ochi dulci îi făcu.
Şi fata vitregă nebună
După-un malefic dans turbat
Ceru pe tavă să îi pună
Al lui Ioan, cinstitul Cap.
Şi ca să nu-şi piardă cumva
Onoarea pentru ce-a făcut..
A zis.. irevocabil Da!
Ioan să fie omorât!
Cel mai ‘înalt’ între profeţi
Născut vreodată pe pământ,
Cu-o moarte cruntă a fost răpus
În urma unui jurământ.
Sfântul Ioan cât a trăit
În rugăciuni s-a nevoit,
Cuvinte sfinte a împărţit
Însă puţini le-au împlinit.
Mulţimea care l-a urmat
Când pe Hristos l-a predicat,
Au văzut Cerul dezlegat
Şi Mielul când s-a botezat.
Apoi el s-a retras grăbit..
Calea deja a pregătit,
Iar ucenicii L-au urmat
Pe Domnul cel Adevărat.
Acum, la sărbătoarea ta,
Sfinte Ioane te rugăm
Din umbră să ne-ajuţi cumva
Ca pocăinţa s-o lucrăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu