Despre Legea cea nouă din Sion – „Căci din Sion va ieşi legea şi cuvîntul lui Dumnezeu din Ierusalim” (Isaia 2: 3).

Prorocul grăieşte aici despre o Lege nouă, şi despre un Cuvînt nou. Legea Veche fusese dată pe Muntele Sinai; Legea Nouă avea să iasă din Muntele Sionului. Legea Veche fusese dată prin Moise; Legea nouă avea să fie adusă şi vestită de către Domnul Hristos însuşi. Cea veche fusese destinată de la început doar evreilor, pe cînd cea nouă avea să fie încă de la început pentru toate popoarele, pentru întreaga omenire.

Dar chiar dacă noi astăzi vedem cît de limpezi sînt aceste cuvinte, pentru evrei ele nu au fost aşa; ei nu le-au înţeles atunci, şi nu le înţeleg nici acum. Înţelesul acestor cuvinte le este închis, deoarece inimile lor sînt de piatră. Dar atunci, la ce cred ei că se aplică aceste cuvinte? La nimic. Şi cum atunci interpretează ei aceste cuvinte? Ei nu le interpretează deloc. Ei trec pe lîngă aceste cuvinte tot aşa cum orbul trece pe lîngă uşa deschisă, şi nu o vede.

Căci dacă ar fi fost ei în stare să pătrundă înţelesul acestor cuvinte, cum s-ar mai fi purtat atunci cu prorocul şi cu Cel Prorocit aşa cum s-au purtat? Oare 1-ar mai fi tăiat ei pe Isaia în două cu fierăstrăul şi oare L-ar mai fi răstignit pe Cruce pe Dumnezeu? Evreii consideră Legea lui Moise ca fiind singura Lege a lui Dumnezeu, şi cea finală. De aceea nu au putut ei să priceapă prorocirea Legii celei Noi din Muntele Sion, ce avea să iasă de la Casa lui David, căci David a preaslăvit Sionul. Dar dacă evreii nu au cunoscut că Legea cea Nouă se va arăta prin cea Veche, nouă creştinilor ne este dat să cunoaştem şi să pricepem Legea veche prin cea nouă. Evreii au avut un pom fără roade, pe cînd noi, creştinii, avem şi roadele şi pomul. Ei au avut un chip lipsit de substanţă, pe cînd noi avem şi chipul şi realitatea lui. Ei s-au lipit numai de făgăduinţe (şi acelea înţelese în mod greşit), pe cînd noi avem şi făgăduinţele şi împlinirea lor.

O, Stăpîne Atotbogate Doamne, Carele ne-ai îmbogăţit pre noi cu Legea Ta cea duhovnicească şi cu Cuvîntul Tău de viaţă făcător, noi numai Ţie Unuia ne închinăm, şi numai pre Tine Unul Te slăvim! Dăruieşte-ne nouă înţelepciune şi putere ca să vieţuim pururea numai după Legea Ta cea sfîntă, şi să păzim pururea Sfînt Cuvîntul Tău, ca nicicînd să mai sărăcim înaintea Feţei Tale, Carele ne-ai îmbogăţit pre noi cu o bogăţie ca aceasta! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!