Cugetare - Astfel le-a grăit Domnul fiilor lui Israel, prin gura lui Moise: „Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronomul 30: 19).

Există anume momente cruciale în viaţa omului, cînd într-adevăr el este lăsat să aleagă între viaţă şi moarte.

Iuda, într-un astfel de moment crucial, stricat fiind de pofta lui de bani, a ales moartea, adică a căzut victimă patimei zgîrceniei. Cînd generalul a voit ca să îl ridice pe soldatul Marinus (pomenit la 7 august) la rangul de ofiţer, invidioşii 1-au clevetit că este creştin. Generalul nu i-a lăsat soldatului Marinus decît trei ore de gîndire, în care să aleagă între viaţă şi moarte: ori să moară, ori să se lepede de Hristos. Marinus, auzind cuvintele superiorului lui, şi-a folosit acele trei ceasuri spre a merge la episcopul locului, Theotechnus, şi a-i cere sfat. Arhiereul 1-a dus pe soldat în biserică, i-a deschis înaintea ochilor Sfînta Evanghelie, şi i-a arătat cu degetul mai întîi cuvîntul scris în Sfînta Evanghelie, apoi sabia pe care Marinus o purta la cingătoare, şi i-a zis: „Alege, bravule ostaş, una dintre acestea două. Sau să porţi spada aceasta şi să slujeşti domnului pămîntesc cît trăieşti în această viaţă trecătoare, iar după moarte să te pierzi veşnic, şi cu trupul şi cu sufletul; sau să te faci oştean al împăratului Nemuritor al Cerurilor, şi să-ţi jertfeşti acest trup trecător pentru Numele Lui Cel Sfint, precum stă scris întru această Carte, dar mai apoi să împărăteşti veşnic cu El, şi cu sufletul, şi cu trupul”. Marinus atunci îndată a hotărît, a sărutat Sfînta Evanghelie şi a ieşit la moartea care a însemnat de fapt viaţa veşnică.