Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi?!, a sarit apoi mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.
Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada:
- Vezi, omule, -i-a spus parintele celui din spatele gardului-bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine? Hai, vino si mangaie-l!
A iesit binisor omul de dupa gard, mai de voie, mai de nevoie. Omul se uita chioras la caine, fiindu-i inca frica de el. Cainele l-a marait la inceput, apoi s-a apropiat si, dupa ce l-a mirosit cateva clipe, l-a lasat in pace.
Parintele, privindu-i pe amandoi cu bucurie, ca atunci cand vezi doi dusmani care se impaca sincer si care devin prieteni, i-a mai spus omului:
- Nu uita, sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si oriunde si oricand poti face numai bine. Doar de tine depinde!
”Proorocule si Inaintemergatorule al venirii lui Hristos, dupa vrednicie a te lauda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; ca nerodirea celei ce te-a nascut si amutirea parintelui tau s-au dezlegat intru marita si cinstita nasterea ta, si intruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovaduieste”. (Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu