Prohodul Domnului

Prohodul Domnului - Starea intai

1. In mormant, Viata

Pus ai fost, Hristoase

Si-au spaimantat ostirile ingeresti,

Plecaciunea Ta cea multa preamarind.

2. Dar cum mori, Viata,

Si cum sezi in mormant?

Si imparatia mortii Tu o zdrobesti

Si pe mortii cei din iad ii inviezi?

3. Te marim pe Tine,

Iisuse Doamne,

Si-ngroparea Iti cinstim si patimile,

Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.

4. Cel ce-ai pus pamantul

Cu masuri, Hristoase,

Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule

Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi.

5. Iisuse al meu,

Imparat a toate,

De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?

Vrei sa dezrobesti neamul omenesc.

6. Stapanul a toate

Mort se vede acum

Si desertatorul gropilor celor morti

Se incuie-n groapa noua ca un om.

7. In mormant, Viata,

Pus ai fost, Hristoase

Si cu moartea Ta, pe moarte o ai pierdut

Si viata lumii Tu ai izvorat.

8. Cu cei rai, Hristoase,

Ca un raufacator

Socotit ai fost, dar ne-ai indreptat pe toti

Si ne-ai scos din amagirea celui rau.

9. Mai frumos cu chipul

Decat oamenii toti,

Ca un om se vede mort si fara chip.

Cel ce toata firea a-nfrumusetat.

10. Iadul cum va rabda

Intrarea Ta, Doamne,

Si cum nu se va zdrobi intunecandu-se,

De-a luminii Tale fulgere orbind?

11. Dulcea mea lumina

Si mantuitoare,

Cum in groapa intunecoasa Tu Te-ai ascuns

O, rabdare de nespus si negrait!

12. Nici lumea de duhuri

Nu pricepe, Doamne,

Nici multimea far-de-trup poate povesti

Taina ingroparii Tale, nestiind.

13. O, minuni straine!

O, ce lucruri noua!

Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort,

Ingropat de mainile lui I-o-sif.

14. In mormant ai apus,

Dar de-al Tatalui san

Nicicum nu te-ai despartit, Hristoase al meu

Acest lucru e strain si nefiresc!

15. Inteaga faptura

Recunoaste in Tine:

Imparat adevarat, pe pamant si in cer,

Desi in mormant Te-ncui, Hristoase-al meu.

16. Tu-n mormant fiind pus,

Ziditor Hristoase,

Temelia iadului s-a cutremurat

Si-ale mortilor morminte s-au deschis.

17. Cela ce in palma

Tot pamantul tine

Sub pamant acum cu trupul se afla mort,

Slobozind pe mortii cei legati in iad.

18. Din stricare, Doamne,

Viata mea o ridici;

Caci murind acum, la cei morti Te-ai coborat

Si-ale iadului zavoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfesnic,

Se ascunde acum

Sub pamant, sub oboroc, Trupul Domnului

Si din iad goneste intunericul.

20. Multimea de ostiri,

Cea duhovniceasca,

Impreuna cu I-o-sif si Nicodim

Merg sa-ngroape pe Cel ce e ne-ncaput.

21. Murind Tu de voie

In mormant ai fost pus;

Si pe mine ce-am fost mort, I-i-su-se-al meu,

De amara mea greseala m-ai scapat.

22. S-a schimbat faptura

Prin ale tale patimi,

Caci cu Tine au patimit toate cate sunt,

Tiitor a toate cunoscandu-Te.

23. Luand in pantece

A vietii piatra,

Cel a toate mancator, iadul, a varsat

Pe toti mortii ce din veac i-a inghitit.

24. In mormant nou Te-au pus,

Innoind, Hristoase,

Firea oamenilor, prin invierea Ta,

Dupa cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pamant ai venit,

Pe Adam sa-l mantui.

Si pe-acesta negasind, jos Te-ai pogorat;

Pan la iad, Stapanul meu, l-ai cautat.

26. Pamantul de frica

S-a miscat, Cuvinte,

Si luceafarul lumina sa si-a ascuns.

Apunand a Ta lumina sub pamant.

27. Ca un om ai murit

De-a Ta voie, Doamne,

Dar ca Dumnezeu pe morti din groap-ai sculat

Si din intunericul pacatelor.

28. Varsand rau de lacrimi

Peste Tine, Doamne

Cea curata, ca o maica, a glasuit:

"Oare, cum Te voi ingropa, Fiul meu?"

29. Ca grauntul de grau,

Ce-ncolteste-n pamant,

Spic aducator de rod noua Te-ai facut,

Inviind pe toti urmasii lui Adam.

30. Sub pamant Te-ai ascuns

Ca un soare, acum,

Si-ntr-a mortii noapte neagra Te-ai invelit;

Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit!

31. Cum ascunde luna

Fata sa de soare,

Asa groapa Te-a ascuns si pe Tine-acum,

Cel ce prin trupeasca moarte ai apus.

32. I-i-sus, Viata

Gustand moarte acum,

Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit

Si viata tuturor le-a daruit.

33. Pe intaiul Adam,

Prin pacat omorat,

La viata ridicandu-l cu moartea Ta,

Adam nou in trup Te-ai aratat acum.

34. Cerestile cete

Mort intins pentru noi,

Te-au vazut, Stapanul meu, si s-au spaimantat

Si cu aripile s-au acoperit.

35. Pogoratu-Te mort,

De pe lemn, Cuvinte,

I-o-sif cel cu bun chip Te pune-n mormant;

Ci-nviaza, Doamne, mantuind pe toti!

36. Bucurie, Doamne,

Fiind ingerilor,

Intristare lor acum le-ai pricinuit,

Cu trup mort, ca pe un om , vazandu-Te.

37. Suind Tu pe cruce,

Impreuna-ai suit

Si pe muritorii vii; iar stand sub pamant,

Ai sculat de-acolo pe cei adormiti.

38. Ca un leu, Tu, Doamne,

Adormind cu trupul,

Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,

Lepadand si batranetea trupului.

39. Cel ce din coasta

Lui Adam cel dintai

Pe stramos-ai plasmuit, esti in coasta-mpuns

Si izvor curatitor ne izvorasti.

40. Se-njunghia-n taina

Mai-nainte mielul,

Iar acum Tu, patimind fara sa cartesti,

Esti fatis junghiat si firea curatesti.

41. Cine dar va spune

Chipul groaznic si nou?

Cel ce stapaneste toate fapturile

Patimeste azi si moare pentru noi.

42. Cuprinzandu-i spaima,

Ingerii au strigat:

"Cum se vede mort Stapanul a tot ce-i viu

Si de ce-n mormant se-ncuie Dumnezeu?"

43. Din coasta Ta, Doamne,

Cea insulitata,

Izvorasti mie viata, prin viata Ta,

Si ma innoiesti si ma viezi cu ea.

44. Rastignit pe cruce

Ai chemat pe oameni,

Iar curata coasta Ta impungandu-se

Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios

Te gateste-ngrozit

Si Te-ngroapa, ca pe-un mort, cu smerenie.

De-ngroparea Ta infricosandu-se.

46. Sub pamant, de voie

Pogorand ca un mort,

Tu ridici de pe pamant, Hristoase, la cer

Pe cei ce de-acolo au cazut de demult.

47. Desi Te-au vazut mort,

Dar esti viu Dumnezeu

Si ridici de pe pamant, Hristoase, la cer

Pe cei ce de-acolo au cazut demult.

48. Desi Te-au vazut mort,

Dar esti viu Dumnezeu

Si pe toti oamenii cei morti, pe toti inviezi,

Omorand de tot pe-al meu omorator.

49. O, ce bucurie

Ce dulceata multa,

A fost ceea ce-a umplut pe toti cei din iad,

Stralucind lumina Ta-n adancul lui.

50. Ingropare-Ti laud,

Patimilor ma-nchin;

Si puterea Iti maresc, Milostivule,

Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne,

Sabie-au ascutit

Si-a puternicului sabie s-a tocit.

Iar cel din Eden se biruieste-acum.

52. Vazand mieluseaua

Pe-al sau Miel injunghiat,

Doborata de dureri striga si-ndemna

Ca si turma sa se tanguie cu ea.

53. In mormant de Te-ngropi,

Si in iad de cobori,

Iar mormintele, Iisuse, le-ai desertat

Si intregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne,

Pogorand sub pamant,

Pe toti oamenii din moarte i-ai inviat

Si la slava Tatalui i-ai inaltat.

55. Unul din treime,

Cu trupul, pentru noi,

Defaimata moarte rabda, binevoind,

Se cutremura si soare si pamant.

56. Ca un vinovat, sta

Cel Preadrept la Pilat

Si la moartea cea nedreapta e osandit

Si Judecatoru-i osandit pe lemn.

57. Plasmuind pe Adam

Din pamant cu mana,

Pentru dansul Te-ai facut om firesc in trup

Si de bunavoia Ta Te-ai rastignit.

58. Ascultand, Cuvinte,

De al Tau Parinte,

Pan-la iadu-ngrozitor Tu Te-ai coborat,

Inviind tot neamul muritorilor.

59. "Vai Lumina lumii!

Vai a mea Lumina!

O, Iisus-al meu! O, Fiule preadorit!"

Cu amar striga Fecioara si jelea.

60. Vino, necurate,

Ucigas ucenic,

Din pricina rautatii arata-mi-o:

Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos sa-L vinzi?

61. Iubitor de oameni

Te prefaci, nebune,

Orb, nemernic, ne-mpacat, vanzatorule,

Tu, ce Mirul ai voit sa-L vinzi pe bani.

62. Cu ce pret ai vandut

Sfantul Mir cel ceresc?

Sau ce lucru de El vrednic in schimb ai luat?

Nebunie-aflati, preablestemat satan!

63. De iubesti pe saraci

Si mahnit esti de mir

Ce se varsa, curatind suflet pacatos,

Cum pe-arginti pe-a tuturor Lumina vinzi?

64. "O, Cuvinte, Doamne,

A mea bucurie,

Ingroparea-Ti de trei zile cum voi rabda?

Mi se rupe inima ca unei maici".

65. "Cine-mi va da lacrimi

Si izvor nesecat,

Ca sa plang pe Iisus, dulcele meu Fiu?",

A strigat Fecioara, Maica Domnului.

66. O, munti si valcele

Si multimi de oameni,

Tanguiti-va si plangeti cu mine toti

Si jeliti cu Maica Domnului ceresc!

67. "Cand am sa Te mai vad,

Vesnica Lumina,

Bucuria si dulceata sufletului",

A strigat Fecioara, tanguindu-se.

68. Desi ca o piatra

Tare si taioasa,

Ai primit a Te taia, dar ne-ai izvorit

Rau de viata vie, vesnice Izvor.

69. Ca dintr-o fantana,

Din indoitul rau,

Ce din coasta Ta a curs, noi ne adapam

Si viata vesnica o mostenim.

70. Voind Tu, Cuvinte,

In mormant Te-ai vazut;

Dar esti viu si Te ridici din morti, cum ai spus,

Cu-nvierea Ta, Mantuitorule.

71. Te cantam, Cuvinte,

Doamne al tuturor,

Impreuna si cu Tatal si Duhul Sfant

Si-ngroparea Ta cea sfanta preamarim.

72. Fericimu-te toti,

Maica lui Dumnezeu,

Si-ngroparea de trei zile noi o cinstim

A fiului tau si-al nostru Dumnezeu.

73. In mormant, Viata,

Pus ai fost, Hristoase,

Si s-au spaimantat ostirile ingeresti

Plecaciunea Ta cea multa preamarind.

Prohodul Domnului - Starea a doua

1. Cuvine-se, dar,

Sa cadem la Tine, Ziditorul,

Cela ce pe cruce Ti-ai intins,

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.

2. Cuvine-se, dar,

Sa-ti dam slav-a toate Ziditorul,

Caci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,

Si din stricaciuni toti ne-am izbavit.

3. Soarele-a apus

Iar pamantul s-a clatit, Cuvinte,

Apunand Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,

Si cu trupul in mormant punandu-Te.

4. Somn invietor

In mormant dormind, Hristoase Doamne,

Din cel mai greu somn al pacatului ai sculat

Intreg neamul omenesc cel pacatos.

5. "Una-intre femei

Te-am nascut Fiu fara de durere;

Dar acum sufar dureri prin patima Ta".

Cea curata, mult jelindu-se zicea.

6. Sus vazandu-Te

De Parinte nedespartit, Doamne,

Iara jos cu trupul mort, sub pamant fiind,

Serafimii s-au infricosat acum.

7. Rastingnindu-Te,

S-a rupt tampla templului prin mijloc

Si si-ascund luminatorii lumina lor,

Sub pamant Tu, Soare, ascunzandu-Te.

8. Cela ce cu-n semn

A facut la inceput pamantul,

Azi apune sub pamant, ca un muritor.

Ingrozeste-te de-aceasta, cerule!

9. Sub pamant apui

Cela ce-ai facut pe om cu mana,

Ca pe oameni sa-i inalti din caderea lor,

Cu puterea Ta atotputernica.

10. Venita sa cantam

Lui Hristos cel mort, Ce-i plans cu jale,

Ca femeile, ce mir au adus atunci,

S-auzim cu ele: "Bucurati-va!"

11. Cu adevarat,

Nesecat Mir esti Cuvinte Doamne;

Pentru aceea si femeile mir Ti-aduc,

Celui viu, ca unui mort si ingropat.

12. Cu-ngroparea Ta

Ai zdrobit tot iadul, Hristoase,

Si cu moartea Ta pe moarte ai omorat

Si din stricaciune lumea mantuiesti.

13. Rau de viata esti

Ce din Tatal curgi, Intelepciune,

Iar in groapa apunand, viata daruiesti

Celor din adancurile iadului.

14. "Ca sa innoiesc

Firea oamenilor cea zdrobita,

Eu cu moartea Mi-am ranit trupul Meu, voind;

Deci jelind, nu-ti bate pieptul, Maica Mea".

15. Sub pamant apui

Cel ce esti Luceafar al dreptatii,

Si pe morti i-ai ridicat, ca dintru-un somn greu,

Alungand din iad tot intunericul.

16. Bob cu doua firi

Datatorul de viata, astazi

In adanc pamant cu lacrimi se aseamana;

Rasarind El iar lumea va bucura.

17. S-a temut Adam,

Dumnezeu umbland in rai, atuncea,

Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad:

Caci cazand atunci, acum s-a ridicat.

18. Maica Ta acum

Varsa rauri de lacrimi, Hristoase,

Si-a strigat cand Te-a vazut cu trupu-n mormant:

"Inviaza, Fiule, precum ai spus!".

19. Iosif Te-a ascuns,

Cu evlavie, in groapa noua;

Si cantari dumnezeiesti, de-n groparea Ta,

Ti-a cantat, cu lacrimi impletindu-le.

20. Doamne, Maica Ta,

Pironit vazandu-Te pe cruce,

De amara intristare, sufletul ei

S-a patruns de cuie si de sabie.

21. Maica Ta, vazand

Adaparea Ta cu fiere, Doamne,

Cel ce esti dulceata lumii noastre intregi,

Fata ei cu-amare lacrimi a udat.

22. "Rau m-am intristat

Si rarunchii mi se rup, Cuvinte,

Junghierea Ta nedreapta vazand-o",

Zis-a preacurata, tanguindu-se.

23. "Cum am sa-Ti inchid

Ochii dulci si-a Tale buze, Doamne,

Si cum dar ca pe un mort Te voi ingropa?"

Iosif a strigat, infiorandu-se.

24. Jalnice cantari

I-sif si cu Nicodim canta

Lui Hristos ce s-a-ngropat, acum, in mormant

Si cu dansii canta cetele ceresti.

25. Sub pamant apui

Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;

Deci si buna Maica Ta, care Te-a nascut,

De dureri se stinge, nevazandu-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit,

Datatorule de viata, Doamne,

Cand pradata si-a vazut bogatia lui

Si-nviati pe mortii cei legati din veac.

27. Soare luminos

Dupa noapte straluceste, Doamne;

Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai mult,

Inviind din groapa ca un Dumnezeu.

28. Ziditorule,

Primindu-Te in san pamantul

S-a clatit de frica Ta, Preaputernice,

Si pe morti cutremurul i-a desteptat.

29. O, Hristoase-al Meu!

I-o-sif si Nicodim cu miruri,

Intr-un chip deosebit, acum Te gatesc

Strigand: "O, pamante-nfricoseaza-te!"

30. Doamne, ai apus

Si cu Tine-a soarelui lumina;

Iar faptura de cutremur cuprins-a fost,

Facator al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi

O acopera piatra taiata

Si pe Domnul-L pune-n groapa un muritor.

Infioara-te, de acum, pamantule!

32. "Vezi-ne aici:

Ucenicul cel iubit si maica

Si cu dulce glas raspunde-ne, Fiule!"

A strigat curata, cu amar plangand.

33. Nici chip ai avut,

Nici frumusete, cand patimeai, Doamne;

Dar mai mult ai stralucit, cand ai inviat,

Si cu sfinte raze ne-ai impodobit.

34. Ai apus in trup,

Sub pamant, nestinsule Luceafar;

Si aceasta neputand vedea soarele,

In amiaza-zi el s-a intunecat.

35. Luna, soarele

Se-ntuneca impreuna, Doamne,

Si robi binevoitori Ti s-au aratat

Si in mantii negre s-au invesmantat.

36. "Chiar de-ai si murit,

Dar sutasul Dumnezeu Te stie;

Iar eu cum Te-oi pipai, Dumnezeul meu,

Ma cutremur", a strigat cel cu bun chip.

37. A dormit Adam

Si din coasta lui isi scoase moartea;

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,

Lumii viata izvorasti din coasta Ta.

38. Ai dormit putin

Si-ai dat viata la cei morti, Hristoase,

Si-nviind ai inviat pe cei adormiti,

Ce-adormisera din veacuri, Bunule.

39. De ai si murit,

Dar ai dat vinul de mantuire,

Vita, care izvorasti viata tuturor,

Patima si crucea Ta Ti le slavesc.

40. Cum pot suferi

Cerestile cete indrazneala

Celor ce Te-au rastignit, Dumnezeule,

Cand Te vad gol, insangerat si osandit?

41. In batjocura

Tu imbraci pe Impodobitorul,

Care cerul a-ntarit si-a impodobit

Tot pamantul, intr-un chip preaminunat.

42. Ca un pelican

Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit,

Raspandind asupra lor izvoare vii.

43. Oarecand Navi,

Opri soarele, zdrobind dusmanii;

Iat Tu, Soare, ascunzindu-Ti lumina

Ai zdrobit pe-al iadului stapanitor.

44. Nu Te-ai despartit

De-al parintelui san, Milostive,

Chiar binevoind a lua chip de muritor;

Si in iad, Hristoase-al meu, te-ai pogorit.

45. Tins fiind pe lemn,

Cel ce spanzuri pamantul pe ape,

In pamant, fara suflare, acum cobori;

Care lucru nerabdandu-l, tremura.

46. "Vai, o, Fiul meu!",

Preacurata jeleste si zice

Ca "pe Care-L asteptam ca pe-un Imparat

Osandit acum pe cruce Il privesc!"

47. "Astfel mi-a vestit

Gavriil, venind din cer la mine:

El mi-a spus ca-mparatia Fiului meu

Este o imparatie vesnica".

48. Vai, s-a implinit

A lui Simenon proorocie,

Ca prin inima mea sabie a trecut;

O, Emanuile, Cel ce esti cu noi!

49. Fariseilor!

Rusinati-va macar de mortii

Inviati de Datatorul vietii lor,

Cel pe care, plini de pizma, L-ati ucis,

50. S-a cutremurat

Si lumina soarele si-a stins-o,

Cand in groapa Te-a vazut neinsufletit;

Nevazuta mea lumina, Bunule!"

51. Cu amar plangea

Preacurata maica ta, Cuvinte,

Cand pe Tine Te-a vazut in mormant;

Ne-nceput si negraite Dumnezeu.

52. Maica precista

Omorirea Ta vazand, Hristoase,

Cu adanca-amaraciune, Tie-Ti graia:

"Sa nu zabovesti, Viata, intre morti!"

53. Iadul cel cumplit

Tremura, cand Te-a vazut pe Tine,

Vesnic Soare al maririi, Hristoase-al meu.

Si in grab-a dat din el pe cei legati.

54. Iadul cel cumplit

Mare si grozav-acum se vede:

Caci al vietii Datator moarte-a suferit,

Voind El sa dea viata tuturor!

55. Coasta Ti-au impuns,

Mainile Ti-au pironit, Stapane;

Si cu rana Ta din coasta ai vindecat

Ne-nfranarea mainilor stramosilor.

56. Oarecand jelea

Toata casa pe fiul Rahilei;

Iar acum pe-al Fecioarei Fiu il jelesc

Maica Lui si ceata ucenicilor.

57. Palme si loviri

I s-au dat lui Hristos peste fata,

Celui ce cu mana Sa pe om plasmui

Si-a zdrobit cu totul ale fiarei falci.

58. Toti cei credinciosi,

Cu-ngroparea Ta scapati de moarte,

Iti cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,

Rastignirea si-ngroparea Ta acum.

59. Ceea ce-ai nascut,

Preacurata Fecioara, Viata,

Potoleste dezbinarea-n Biserica

Si da pace, ca o buna, tuturor.

60. Cuvine-se, dar,

Sa cadem la Tine, Ziditorul,

Cele ce pe cruce mainile Ti-ai intins

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.

Prohodul Domnului - Starea a treia

1. Neamurile toate

Lauda-ngroparii

Ti-aduc, Hristoase-al meu.

2. Arimatianul

Jalnic Te pogoara

Si-n mormant Te-ngroapa.

3. De mir purtatoare,

Mir Tie, Hristoase,

Ti-aduc cu sarguinta,

4. Vino-ntreaga fire,

Psalmi de ingropare

Lui Hristos sa-I aducem.

5. Pe Cel viu cu miruri,

Ca pe-un mort sa-L ungem,

Cu mironositele.

6. Fericitul Iosif,

Trupul ce da viata,

Al lui Hristos, ingroapa.

7. Cei hraniti cu mana

Otet si cu fiere

Ti-aduc, Hristoase al meu.

8. Ca rob far-de minte,

A tradat Iuda

Pe-Adancu-ntelepciunii.

9. Rob ajunge-acuma

Vicleanul de Iud,

Cel ce-a vandut pe Domnul.

10. Iosif si Nicodim,

Pe Domnul ingroapa,

Cu toata cuviinta.

11. Slava Tie, Doamne,

Cel ce dai viata

Si-n iad, puternic, cobori.

12. Maica preacurata

Se jelea, Cuvinte,

Vazandu-Te mort acum.

13. "Primavara dulce,

Fiul meu preadulce,

Frumusetea unde Ti-a apus?"

14. Plangere pornit-a

Maica precurata,

Cand ai murit, Cuvinte.

15. Vin cu mir sa-L unga,

De mir purtatoare,

Pe Hristos, Mirul ceresc,

16. Cu moartea pe moarte

O omori Tu, Doamne,

Cu sfanta Ta putere.

17. Pier-amagitorul,

Scapa amagitul

Cu-ntelepciunea-Ti, Doamne.

18. Cade vanzatorul

In fundul gheenei,

In groapa stricaciunii.

19. Curse de ciulini sunt

Caile lui Iuda,

Celui nebun si viclean.

20. "Fiule din Tatal,

Imparat a toate,

Cum ai primit patima?"

21. Maica mieluseaua,

Mielul ei pe cruce

Vazandu-L, s-a tanguit.

22. Trupul ce da viata

Iosif impreuna

Cu Nicodim ingroapa.

23. Mult inlacrimata

A strigat Fecioara,

Rarunchii patrunzandu-si:

24. "O, a mea lumina,

Fiul meu preadulce,

Cum Te-ai ascuns in groapa?"

25. "Nu mai plange Maica:

Pe Adam si Eva

Ca sa-i slobod, Eu sufar".

26. "Fiul meu, slavescu-Ti

Inalta-ndurare

Prin care rabzi acestea".

27. Cu otet si fiere

Te-au adapat, Doamne

Gustarea veche s-o strici.

28. Te-i suit pe cruce,

Cel de altadata

Umbrisi poporul sub nor,

29. De mir purtatoare,

Venind l-a Ta groapa,

Ti-aduceau, Doamne, miruri.

30. Scoala-Te-ndurate,

Si pe noi ne scoate

Din a gheenei groapa!

31. "Doamne, inviaza",

Zicea, varsand lacrimi,

Maica Ta ce te-a nascut.

32. Inviaza-n graba,

Alungand durerea

Curatei Tale Maice!

33. Prinse-au fost de frica

Cerestile cete,

Cand Te-au vazut mort, Doamne.

34. Iarta de greseli,

Pe cei ce cu frica,

Cinstesc a Tale patimi.

35. O, infricosata,

Straina vedere;

Pamantul cum Te-ascunde.

36. Altadata-un Iosif

Ti-a slujit in fuga,

Si-acum Te-ngroapa altul.

37. Plange, Te jeleste,

Preacurata-Ti Maica,

Fiind Tu mort, Cuvinte.

38. Spaima ia pe ingeri

De grozava-Ti moarte,

O, Facator a toate!

39. Pana-n zori, cu miruri,

Ti-au stropit mormantul

Cele inteleptite.

40. Pace in Biserici,

Lumii mantuire,

Prin inviere-Ti da-ne!

41. O, Treime Sfanta,

Tata, Fiu si Duh Sfant,

Lumea o mantuieste,

42. Robilor tai, Maica,

Da-le ca sa vada

Scularea Fiului tau!

43. Neamurile toate

Lauda-ngroparii

Ti-aduc, Hristoase al meu.