sâmbătă, 16 aprilie 2011

Mormantul lui Lazar din Betania




Betania, cunoscuta in sub denumirea de "al-Azariyya", este o localitate aflata in Tara Sfanta si asezata pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Maslinilor, Ierusalim. Populatia Betaniei, avand un total de aproximativ 3.600 de oameni, este alcatuita din locuitori crestini si musulmani.
Betania este atat localitatea in care a trait Lazar, Maria si Marta, cat si locul in care s-au petrecut mai multe evenimente nou-testamentare. Mantuitorul Hristos Insusi a calcat si a trecut de mai multe ori prin aceste locuri.
Mormantul lui Lazar din Betania a fost cinstit, de-alungul timpului, atat de catre crestini, cat si de catre musulmani. In apropiere s-a ridicat si o biserica franciscana inchinata celui inviat de zi din morti. Biserica franciscana a fost ridicata si ea pe unele ruine ale vechilor asezari din zona.
Orasul Betania este certificat istoric inca din perioada civilizatiei romane. In imediata apropiere a acestuia s-au descoperit urmele unui asezamant mult mai vechi, datat in Epoca Fierului. Acesta se crede a fi fost orasul biblic "Anania" din tinuturile lui Veniamin, motiv pentru care in Noul Testament a ramas cu numele de "Betania" - (Beth Ananiah = Betania).
Mentionarea biblica a cetatii lui Veniamin, stramoasa a Betaniei, se face in cartea vechi-testamentara Cartea lui Neemia sau II Ezdra: "Fiii lui Veniamin s-au asezat, incepand de la Gheba: in Micmas, in Aia, in Betel si in satele lui, in Anatot, in Nob, in Anania". (II Ezdra 11, 31-32).
Istoria nu ne-a lasat nici o urma a vreunei biserici in Betania, mai inainte de secolul al IV-lea, cu toate ca istoricul Eusebiu si pelerinul Bordeaux (333) mentioneaza faptul ca Mormantul lui Lazar se afla intr-o bolta sau cripta.
In jurul anului 490, Fericitul Ieronim scrie ca "Lazarium-ul", mentionat de Pelerina Egeria in jurnalul ei, este totuna cu casa de oaspeti a Mariei si a Martei, surorile lui Lazar. Astfel, conform lui Ieronim, se crede ca in acea perioada se vizita casa lui Lazar, si nu mormantul.
Pelerinajul Egeriei din Saptamana Mare a Postului Pastelui este deosebit de important pentru , insa acesta nu este foarte clar in toate datele oferite. Astfel, despre Betania gasim urmatoarele cuvinte: "chiar la ora 1:00, in Sambata Mare, toti au ajuns la Lazarium, care este Betania... pana la momentul in care ei au ajuns acolo, atat de multi oameni se adunasera, incat nu umplusera doar Lazarium-ul in sine, ci si pajistile din jur". (trad. J. Wilkinson).
Aceasta structura cunoscuta sub denumirea de Lazarium a fost daramata de un cutremur din acea vreme, fiind inlocuita de catre o mai mare abia in secolul al VI-lea. Aceasta biserica este mentionata de catre Teodosie inainte de anul 518 si de catre Arculf in jurul anului 680. Biserica a supravietuit pana in perioada Cruciadelor.
In anul 1143, in timpul Cruciadelor, regele Fulk si regina Melisande au primit orasul Betania, de la patriarhul de "Holy Sepulchre", oferind in schimb o zona din apropierea Hebronului.
Regina Melisande a avut un rol foarte important in dezvoltarea asezamintelor din acest loc, fiind preocupata de rugaciunea ce se facea aici. Astfel, ea a construit o manastire benedictina inchinata Martei si Mariei si a reparat si extins vechea Biserica a lui Lazar, pe care a inchinat-o tot celor mai sus mentionate - Maria si Marta. Manastirea Sfintelor Maria si Marta a devenit, in scurt timp, una dintre cele mai bogate manastiri din Ierusalim. Sora reginei, Joveta, a fost aleasa stareta la varsta de doar 24 de ani. 
Mai la vest, Melisande a mai construit si o Biserica a Sfantului Lazar peste mormantul acestuia. Tot ea a fortificat complexul monastic, ridicand si un turn de supravegere si paza.
Odata cu caderea Regatului Cruciat, in anul 1187, maicile au plecat in exil. Noua biserica ce se ridicase mai la vest, deasupra mormantului, a fost daramata, ramanand aici doar mormantul si bolta de piatra de deasupra lui. Biserica si turnul din secolul al VI-lea au fost si ele grav afectate, insa raman in picioare si astazi.
Odata cu aceasta cadere se crede ca si orasul a fost parasit de catre locuitori. Abia din anul 1347 mai avem o mentionare a unor locuitori aici. Astfel, un pelerin ajuns in zona confirma prezenta unor calugari greci in capela mormantului, adica in bolta ramasa inca de la inceput deasupra mormantului lui Lazar.
Pana in anul 1384, pe acest loc s-a ridicat si o moschee. In secolul al XVI-lea, Moscheea Ezra a fost construita in Bolta Cruciatilor, ceea ce, pentru o vreme, a facut mai dificila intrarea crestinilor in incinta Mormantului lui Lazar.
In urma mai multor tratative, franciscanilor li s-a permis in cele din urma sa sape o noua intrare in mormant, pe laterala nordica a acestuia. Odata terminata noua intrare, intrarea originala a mormantului a fost astupata dinspre moschee.
Intre anii 1952-1955 o biserica moderna franciscana inchinata Sfantului Lazar a fost ridicata deasupra a Sfantului Lazar si deasupra bisericii cruciate a Sfintelor Maria si Marta. In anul 1965 o biserica greceasca a fost construita in imediata apropiere vestica de Mormantul .
Curtea bisericii franciscane a Sfantului Lazar cuprinde ruinele vechilor biserici, de la care se mai pastreaza inca unele petice de podea acoperita cu mozaic. Zidul vestic al curtii pastreaza fatada basilicii din secolul al VI-lea, impreuna cu trei usi.
Planul cruciform al bisericii acruale se intinde in capatul estic al curtii, acoperind ruine ale vechilor biserici. Usi aflate in podea ale vechilor biserici. Astfel, se poate observa o parte din Lazarium - absida a unei biserici din secolul al IV-lea, absida ce era mai scurta decat cea a bisericii din secolul al VI-lea.
 Biserica moderna a Sfantului Lazar intampina pelerinii cu un imens mozaic infatisand pe Lazar, Maria si Marta. Acesta se afla in partea de sus a fatadei. Interiorul este decorat cu piatra lustruita si cu alte piese de mozaic.
In deal, in partea stanga se afla Moscheea Ezra, ridicata in secolul al XVI-lea. Curtea moscheei este totuna cu atriumul vechii biserici bizantine, moscheea fiind ridicata in absida ce alcatuia capatul vestic al bisericii din secolul al XII-lea.
Urcand inca 25 de metri spre culmea dealului, pe partea stanga, apare intrarea in mormantul lui Lazar. In aceasta se intra parcurgand 24 de trepte de dimensiuni neuniforme. Acest mormant a fost sapat direct in stanca, insa nu se stie exact care era forma initiala a acestuia. Este probabil ca bolta acestuia sa se fi surpat sub greutatea bisericii cruciate ridicate deasupra lui. Intrarea originala a mormantului lui Lazar se poate observa in peretele vestic al anticamerei mormantului.
 Mai sus, pe deal, se afla moderna Biserica Greceasca care incorporeaza in sine unul dintre peretii bisericii cruciate ridicate deasupra mormantului. In apropierea acesteia se afla importante ruine ale zonei. Ruinele de aici se afla sub ingrijirea Patriarhatului Ortodox Grec, fiind identificate cu Casa lui Simon Leprosul sau Casa lui Lazar. Tot aici se mai afla si ruinele unui turn apartinand Manastirii Cruciate - circa.1144.
Betania in Sfanta Scriptura
Orasul Betania este certificat istoric inca din perioada civilizatiei romane. In imediata apropiere a acestuia s-au descoperit urmele unui asezamant mult mai vechi, datat in Epoca Fierului. Acesta se crede a fi fost orasul biblic "Anania" din tinuturile lui Veniamin, motiv pentru care in Noul Testament a ramas cu numele de "Betania" - (Beth Ananiah = Betania).
Mentionarea biblica a cetatii lui Veniamin, stramoasa a Betaniei, se face in cartea vechi-testamentara Cartea lui Neemia sau II Ezdra: "Fiii lui Veniamin s-au asezat, incepand de la Gheba: in Micmas, in Aia, in Betel si in satele lui, in Anatot, in Nob, in Anania". (II Ezdra 11, 31-32).
Mentionarea asezarii Betania in Noul Testament este facuta cu certitudine in mai multe locuri ale acesteia. Astfel, Betania este mentionata in trei din cele patru Evanghelii. O gasim mentionata in Evanghelia Sfantului Marcu, a Sfantului Luca si a Sfantului Ioan Teologul. 
Astfel, aflam ca in Betania a intrat in casa lui Simon Leprosul, a intrat in casa Mariei si a Martei, a inviat pe Lazar din mormant, tot in apropierea Betaniei a flamanzit si a uscat smochinul cel neroditor, si tot din apropierea Betaniei s-a si Inaltat la cer.
Invierea lui Lazar din Betania - "Si era bolnav un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate Lazar era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicand: Doamne, iata, cel pe care il iubesti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu sa Se slaveasca. Si iubea Iisus pe Marta si pe sora ei si pe Lazar. (...) Deci, venind, Iisus l-a gasit pus de patru zile in mormant. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. (...) Deci suspinand iarasi Iisus intru Sine, a mers la mormant.
Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga. Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El." (Ioan 11, 1-45)
Casa lui Simon Leprosul din Betania - "Si fiind Hrisots in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie avand un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pret, si, spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus". (Marcu 14, 3)
Smochinul cel neroditor de langa Betania - "Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece ucenici. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit. Si vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze. Caci nu era timpul smochinelor". (Marcu 11, 11-12)
Inaltarea Domnului de langa Betania - "Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare". (Luca 24, 50)

sursa:crestinortodox

Niciun comentariu: