Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Mucenic Dimitrie Peloponisiu;
- Sfintilor muceniri Maxim, Cvintilian si Dada;
- Sfantului mucenic Elefterie Persul;
- Sfantului mucenic Teodosie;
- Sfantului mucenic Zoil
Patimirea Sfantului Mucenic Artemon
In timpul imparatiei lui Diocletian a fost mare prigoana impotriva crestinilor; de vreme ce au fost trimisi muncitori prin toate cetatile si tarile stapanirii romanilor, ca sa aduca jertfe zeilor si sa sileasca pe crestini la inchinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor pleca, sa-i schingiuiasca si sa-i ucida. Deci, a mers in partile Capadochiei un comit cu numele Patrichie, care savarsea porunca imparatului.
Dar mai inainte de venirea lui, fericitul Sisinie, episcopul Laodichiei, afland ca se apropia comitul, a luat pe Sfantul Artemon presbiterul si pe oarecare din crestini si s-a dus noaptea in capistea Artemidei si au sfarmat pe toti idolii ce au fost acolo si i-au ars cu foc. Apoi intorcandu-se la biserica crestina, care era la cinci stadii de cetate, isi savarseau obisnuitele rugaciuni si-i intarea pe credinciosi, zicandu-le: "Fiii mei, auzim de Antihrist cel ce vine in cetate, vrand sa ucida pe crestini. Deci, nimic sa nu va desparta pe voi de dragostea lui Hristos, nici focul, nici sabia, nici fiarele si nici un fel de moarte oricat de cumplita".
Iar dupa ce a intrat in cetate comitul Patrichie, a adus mai intai o jertfa in capistea lui Apolon si a facut in acea zi cercetare. Apoi ingrozirile imparatesti le-a pus inainte si s-au indeletnicit cinci zile in cercetari si in vanatoare. Dupa aceea a intrat in capistea Artemidei, vrand sa savarseasca necurata jertfa si negasind pe idoli, intreba unde sunt. Iar oarecare din elini i-au spus ca episcopul Sisinie cu preotul sau Artemon si cu alti crestini au sfarimat pe Artemida si pe ceilalti idoli ce au fost acolo.
Deci, intrebind comitul unde este episcopul si crestinii, i-a raspuns ca s-au adunat in biserica lor. Atunci comitul indata incalecand pe cal, s-a dus cu ostasi inarmati spre biserica crestina, ca sa verse sangele celor credinciosi, iar pe Sisinie si pe Artemon sa-i taie bucati. Dupa ce s-a apropiat el de biserica, cand era ca de o stadie, deodata l-a cuprins niste friguri mari, incat a cazut si foc peste masura l-a cuprins, incat pe nasalie l-au dus la o casa ce se afla acolo.
Dupa ce a innoptat, ostasii au stat cu lumanari pe langa comi-tul cel bolnav, asteptandu-i moartea, iar comitul a zis catre casnicii sai: "Crestinii m-au blestemat si Dumnezeul lor ma munceste". Zis-au lui casnicii: "Puternicii zei si luminata zeita Artemida, te vor face pe tine sanatos". Bolind el greu si simtind ca moare, a zis catre ostasi: "Duceti-va in biserica crestina si spuneti episcopului Sisinie, ca asa zice comitul Patrichie: "Mare este Dumnezeul crestinilor". Deci, roaga-te catre dansul pentru mine, ca sa ma scol din aceasta boala grea si-ti voi face chipul tau din aur si in mijlocul cetatii il voi pune".
Ducandu-se ostasii, au spus episcopului cuvintele comitului, iar episcopul i-a raspuns: "Aurul tau cu tine sa fie! Dar de crezi in Domnul nostru Iisus Hristos, te vei izbavi de boala ta". Si iarasi a trimis comitul, zicand: "Cred in Dumnezeul tau, numai sa ma tamaduiesc!" Deci, episcopul a facut pentru dansul rugaciune si indata comitul s-a sculat sanatos, neavand nicidecum boala trupeasca. Dupa cateva zile comitul Patrichie s-a dus in cetatea Cezareei din Palestina, fiind departe de Laodiceia cam la trei stadii si a intimpinat pe Sfantul Artemon venind de la vanat. Pentru ca, cu cuvantul lui Hristos, vana fiare salbatice si il urmau doi cerbi si sase asine salbatice pe care le ducea preotul la episcop, fiindca avea episcopul o gradina frumoasa de pomi si intr-insa voia sa aiba si fiare salbatice.
Deci, poruncind comitul sa stea, a intrebat pe robul lui Dumnezeu Artemon, cum a vanat fiarele acelea. Iar el a raspuns: "Cu cuvantul Hristosului meu am vanat acestea!" Si i-a zis comitul: "Batranule, mi se pare ca esti crestin". Sfantul a raspuns: "Din tinerete sunt crestin". Atunci legandu-l cu doua lanturi, l-a dat pe el la doi ostasi, poruncind sa-l duca pe Artemon dupa dansul, in cetatea Cezareei. Iar sfantul, fiind legat si intorcandu-se catre fiarele ce-i urmau lui, le-a zis: "Mergeti la Sisinie episcopul". Iar ele s-au dus si au stat langa usile ograzii bisericii si episcopul a intrebat pe portar: "De unde au venit aceste animale?" Atunci cu porunca lui Dumnezeu, un cerb luand glas omenesc, a zis: "Robul lui Dumnezeu, Artemon este prins de catre raucredinciosul comit si l-au dus legat in Cezareea, iar pe noi ne-a trimis la tine".
Episcopul s-a spaimantat de grairea cerbului si suspinand greu de prinderea lui Artemon, a chemat pe diaconul Filie si i-a zis: "O minune noua s-a facut, ca iata din aceste fiare pe care le vezi, un cerb a grait cu glas omenesc, spunand, ca robul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necuratul comit si l-a dus in Cezareea legat. Si m-a cuprins spaima de vorbirea omeneasca a cerbului si jale grea pentru prinderea lui Artemon. Deci, ia cateva prescuri si du-te in Cezareea cu o sluga, ca sa afli daca sunt adevarate cele graite de cerb". Diaconul, luand prescurile si o sluga, rugandu-se, s-a dus.
Sosind in Cezareea, a aflat pe Sfantul Artemon sezand in temnita si inchinandu-se lui, a zis: "Robule al lui Dumnezeu Cel de sus si pastor al oilor cuvantatoare, cum ne-ai lasat si ai cazut in mainile tiranului, caci noi n-am stiut? Ci una din fiarele salbatice a vestit episcopului despre tine, vorbind omeneste; de aceea m-a trimis episcopul aici, sa vad daca sunt adevarate cele graite, pentru ca greu se mihneste pentru tine". Sfantul Artemon a raspuns: "Filie, slujitor al Domnului, daca te duci, vesteste stapanului meu, sfantului episcop, ca sunt prins la cazne pentru Hristos si sed in temnita. Deci, sa se roage pentru mine ca sa pot birui izvodirile cele viclene ale calaului urat de Hristos si sa ma invrednicesc a fi partas cu Domnul meu, Iisus Hristos". Apoi si-au dat sarutare unul altuia si s-au despartit; diaconul s-a intors la locul sau, iar Artemon a ramas in lanturi.
Venind diaconul la episcop si spunandu-i cuvintele lui Artemon, episcopul s-a rugat cu lacrimi catre Dumnezeu graind: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai izbavit pe Daniil din groapa cu lei si pe cei trei tineri i-ai scos din cuptorul cel infocat a lui Nabucodonosor, izbaveste si pe robul tau Artemon de vrajmasul Patrichie si fa ca sa biruiasca toate scornirile de munca ale acestuia si il numara in ceata sfintilor mucenici".
Intr-una din zile comitul Patrichie, facand cercetare in cetatea Cezareei, a poruncit sa aduca inaintea sa pe Sfantul Artemon, presbiterul Laodichiei si a zis catre dansul: "Batranule, spune-ne cum te numesti!" El a raspuns: "Ma numesc Artemon, rob al lui Hristos Dumnezeul meu". Comitul zise: "Tu esti cel care ai sfarimat chipul cel cioplit al marii zeite?" Sfantul raspunse: "Eu sunt". Comitul zise: "Spune-mi, batranule, cum ai asuprit puterea ei, cum n-ai crutat chipul acela si cum nu te-ai temut de rasplatirea ei? Iata ea fiind blanda te-a lasat sa traiesti inca". Sfantul Artemon raspunse: "Si pe tine te voi asupri, rugandu-ma Dumnezeului meu, si-ti voi birui tirania ta! Iar pe idolul cel mort si mut cum n-as fi putut sa-l asupresc?". Comitul zise: "Eu, auzind de numele tau, ca te numesti Artemon, socoteam ca esti rob al zeitei Artemida si mi se pare ca, chiar aceea te-a lasat sa traiesti, pentru ca esti de un nume cu dansa". Sfantul raspunse: "Preanecuratule pagan, fiu al diavolului, intunecatule cu mintea, daca voiesti sa auzi de numele meu, intelege ca eu, fiind inca in pantecele maicii mele, mi s-a daruit acest nume de la Dumnezeu". Comitul a zis: "Cinsteste-ti batranetile, cruta-ti caruntetile si jertfeste marelui Asclipios, zeul acestei cetati". Sfantul raspunse: "Saisprezece ani am fost citet, citind cartile in biserica Dumnezeului meu; douazeci si opt de ani am fost diacon, citind Sfanta Evanghelie si treizeci si trei de ani am implinit in preotie, invatand pe oameni si povatuindu-i la calea mantuirii cu ajutorul lui Hristos. Iar acum imi poruncesti sa fiu asemenea tie si sa jertfesc diavolului ce este in idolul cel nesimtitor? Iata, vreau sa vad pe zeul tau si sa-i cunosc puterea". Comitul zise: "Mare slava si putere are marele zeu Asclipios! Iar daca cineva nu aduce tamaie cu rugaminte inaintea capistei lui, nu poate sa intre inauntru; caci erau niste balauri petrecatori in capistea lui Asclipios si slujitorii le aduceau mancaruri dulci odata pe an". Sfantul zise: "Sa mergem in capistea lui Asclipios si daca nu ma va lasa sa intru inauntru, atunci ii voi aduce tamaie!"
Mergand comitul si poporul cu sfantul, apropiindu-se de capistea aceea, balaurii si mai ales necuratele duhuri dintr-insii, nesuferind venirea mucenicului si puterea lui Hristos ce era intr-insul, scoteau suieraturi infricosate in capiste si tulburare, incat se clatina ca un copac de vant, si vazand aceea popoarele si comitul, fugeau de frica. Dupa aceea comitul a zis catre sfant: "Vezi cat de mare este puterea lui Asclipios, caci pe nimeni nu lasa sa intre la dansul fara tamaie?" Sfantul zise: "Porunceste jertfitorului tau sa-mi deschida capistea, caci eu voi intra". Si a poruncit comitul sa deschida capistea. Iar slujitorul care se numea Vitalie a zis catre comit: "Ma rog prealuminatei stapanirii tale, nu pot deschide fara tamaie si fara rugaminte; pentru ca este mare ingrozirea zeului Asclipios". Deci, luand slujitorul tamaia, a adus-o dupa obiceiul sau si a deschis usa cea incuiata, apoi a fugit indata.
Atunci comitul, stand departe, a zis catre sfant: "Batranule, daca poti sa intri, intra". Iar sfantul, apropiindu-se de usa si facand semnul Crucii, a intrat cu indrazneala si balaurii stateau nemiscati. Sfantul s-a rugat catre adevaratul Dumnezeu, zicand: "Doamne Dumnezeul meu, Cel ce prin robul Tau Daniil ai sfarmat pe idolul Baal din Babilon si ai ucis balaurul, tu si acum, Doamne, prin mine pacatosul, cu puterea Ta dumnezeiasca ucide balaurii acestia, ca sa se preamareasca numele Tau cel Sfant". Apoi ingrozind pe balauri ca sa nu vatame pe nimeni, le-a poruncit sa-i urmeze si a iesit cu dansii afara. Iar poporul si comitul, vazand cum iesisera balaurii din capistea lui Asclipios, s-au spaimantat si au inceput sa fuga.
Sfantul a strigat in urma lor: "De ce fugiti? Nu va temeti! Stati si vedeti cum, cu puterea Dumnezeului meu Cel adevarat, balaurii acestia vor muri inaintea ochilor vostri!" Si sufland asupra lor, indata i-a lasat morti, pentru ca s-au risipit inaintea picioarelor lui, fiind loviti ca de un tunet. Atunci Sfantul Artemon a grait catre comit: "Vezi, Patrichie, pe zeii cei cinstiti de voi, cum au murit prin puterea lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos?" Iar comitul si tot poporul s-au inspaimantat, vazand pe balauri ucisi fara fier, intre care era unul foarte mare, avand cinci coti grosime, iar in lungime douazeci si cinci de coti.
Vazand aceasta Vitalie slujitorul, si-a ridicat glasul si a zis: "Mare este Dumnezeul crestinilor si mare este puterea acestui barbat! Caci prin suflarea gurii a ucis pe acesti balauri" Si, cazand la picioarele sfantului, graia: "Robule al Dumnezeului Celui de sus, nu ma departa de tine, ci ma rog tie, insemneaza-ma cu puterea Dumnezeului tau, ca sa fiu desavarsit, oaie a turmei tale. Pentru ca pana acum am fost in inselaciune, uitandu-ma la idoli si la acesti balauri, iar acum cunosc pe Dumnezeul cel adevarat!" Iar paganul comit, avand ochii sufletesti orbiti, desi vedea o minune ca aceea, insa n-a voit sa cunoasca adevarul prin puterea dumnezeiasca, ci socotea ca Artemon prin vraji a ucis balaurii.
Nesuferind rusinea si umplandu-se de manie pentru a sa rusinare si pentru pierderea balaurilor, a poruncit ca iarasi sa piarda pe sfantul mucenic si sa-l supuna la intrebare inaintea nedreptei sale judecati. Si a zis cu manie catre sfantul: "Asa ma jur pe zeita cea mare Artemida si pe luminatul Apolon, ca de nu vei spune cu ce putere ai ucis balaurii cei mari, in bucati te voi sfarima". Raspuns-a mucenicul: "Cu puterea lui Hristos si cu ajutorul Sfantului Arhanghel Rafail, trimis de Dumnezeu, am ucis pe balaurii vostri". Zis-a comitul: "Oare poate Cel rastignit de neamul jidovesc, sa aiba o putere ca aceasta?" Zis-a sfantul: "O, intunecatule cu rautatea, invechitule in rautati si mostenitorule al iadului, ai auzit si inca auzi, ca prin puterea Dumnezeului meu, au murit fiarele voastre". Atunci comitul, umplandu-se de manie, a ars o tigaie unde a pus pe sfantul mucenic, inca si tepi de fier a ars si a poruncit ca sa-l impunga si cu alte fiare ascutite sa-i taie madularele trupului. Si zicea catre dansul: "Vezi, nesupusule batran, cum piere trupul tau in munci?" Iar patimitorul, cautand la cer, a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, nu lasa pe necuratul comit sa rida de mine robul Tau; caci stii, ca pentru Tine patimesc astfel. Ci da-mi rabdare pana in sfarsit, sa se rusineze vrajmasul meu. Asculta, Dumnezeule, rugaciunea robului Tau si ia in urechi ruga mea, Doamne Savaot. Pentru ca Tu ai facut cerul si pamantul si toate cele ce sunt minunate sub cer. Tu esti Domn al tuturor si nu este cel ce poate sa se impotriveasca Tie. Deci cu mila Ta mantuieste-ma, Doamne. Tu ai sfintit pe pruncul Tau, Abel, cel fara de rautate si junghiat fara vina. Tu ai indreptat si la inaltime ai randuit pe placutul Tau Enoh. Tu ai pazit in corabie pe Noe si ai inaltat pentru binecuvantare pe arhiereul Melchisedec. Pentru jertfa ai preamarit pe Avraam, ai inmultit neamul lui Iacov prin nasterea de fii, ai scos din focul Sodomei pe Lot si ai fericit prin rabdare pe Iov. Cu al Tau ajutor Iosif a biruit patimile trupesti, s-a preamarit Moise, robul Tau, asupra vrajmasilor si toti cei indreptati prin Tine, Te lauda pe Tine Dumnezeul Cel preamarit. Acum si eu, robul Tau, ma rog Tie, Doamne, miluieste-ma pe mine cu mila Ta si ajuta-ma cu puterea Ta".
Astfel rugandu-se sfantul, iata cerbul care graise in Laodiceia cu glas omenesc catre episcop, a intrat in Cezareea si trecand prin mijlocul poporului in acea priveliste, a cazut inaintea sfantului mucenic Artemon si-i lingea picioarele cele sfintite. Apoi, stand inaintea comitului, prin dumnezeiasca porunca pentru mustrarea si infruntarea paganilor, iarasi luand glas omenesc, a inceput a zice: "O, comitule, raucredinciosule, cunoaste ca nimic nu este care sa fie cu neputinta la Dumnezeu si puternic este si celor necuvan-tatoare sa le dea grai omenesc spre aratarea dumnezeiestii Sale puteri. Deci sa stii ca robul lui Dumnezeu, Artemon, degrab se va libera, iar tu de doua pasari ceresti vei fi rapit si vei fi aruncat intr-o caldare clocotita, pentru ca pe Dumnezeu, pe care L-ai marturisit si ai crezut intr-Insul, de Acela te-ai lepadat si pe omul cel drept, fara omenie il muncesti".
Iar necuratul comit, fiind dat in vileag si mustrat de dobitocul cel salbatic, dar socotind aceea vraja, s-a maniat foarte si a poruncit ostasilor sa ucida cerbul acela. Si unul din ostasi, luand o sulita, s-a pornit sa ucida pe cerb; dar cerbul a sarit, iar sulita a lovit pe stolnicul comitului si l-a strapuns, iar cel insulitat, indata in acel loc si-a dat sufletul. Acest lucru vazandul comitul, i-a fost jale de stolnicul sau si, sculandu-se de pe divan, s-a dus la casa sa, iar pe mucenic a poruncit sa-l arunce iar in temnita.
A doua zi, a poruncit comitul sa gateasca o caldare mare, s-o umple cu smoala si s-o fiarba, vrand ca sa arunce intr-insa pe mucenic cu capul in jos. Si facandu-se aceasta, slujitorii au mers sa-i spuna de fierberea caldarii cu smoala; iar comitul, vrand cu ochii sai sa vada caldarea aceea, a incalecat pe cal si s-a dus spre caldare. Iar dupa ce s-a apropiat, s-au pogorat din cer doi ingeri ca doi vulturi si, apucand de pe cal pe comit, l-au aruncat in smoala care fierbea in caldare si s-a topit, incat nici oasele nu i-au mai ramas.
Atunci ostasii si tot poporul, vazand aceasta, s-au inspaimantat si au fugit, iar sfantul, fiind scos din caldare, a ramas singur la un loc, si stand, slavea pe Dumnezeu. Deci, plecandu-si genunchii, s-a rugat si a izvorat din locul acela izvor de apa. Apoi, venind Vitalie, slujitorul idolesc si alti multi, au fost invatati si s-au botezat de sfantul. Iar in noaptea aceea, a venit un glas de sus, zicand catre mucenic: "Iesi din cetatea aceasta si vino in Asia, in locul ce se numeste Vuli, care este langa mare. Acolo vei afla pe Alexandru si pe Pironia, maica aceluia, si vei curati impreuna cu dansii pe multi de diavoli si de felurite boli si multi luminandu-se prin tine, vor preamari pe Dumnezeu".
A doua zi, s-au adunat la Sfantul Artemon toti cei nou-luminati prin botez. Iar el, luand painea dumnezeiestilor Taine, a frant-o in bucati si amestecand-o in paharul sfant, le-a dat, zicand: "Aceasta paine este Trupul lui Hristos si acest vin este Sangele lui Hristos, cel varsat pentru sufletele voastre! Deci, paziti-va, fiilor, ca nici unul din voi sa nu va despartiti de dragostea lui Hristos, ci stati neclintiti in credinta; caci mie mi s-a poruncit sa ma duc in Asia".
Auzind episcopul Cezareei toate cele despre Sfantul Mucenic Artemon, ca multi au fost botezati de el si ca invata pe popor cuvantul adevarului, a mers la dansul cu credinciosii care erau cu el si sarutand pe sfant si facand rugaciune, au insemnat locul acela cu un semn, pe care a patimit Sfantul Mucenic Artemon si dupa aceea a zidit pe el o biserica. Iar din mucenicii cei botezati, pe unii i-a sfintit preoti, pe altii diaconi, iar pe Vitalie l-a pus episcop; caruia i-a si incredintat partile Palestinei. Iar Sfantul Mucenic Artemon, sarutand pe episcop si pe popor, a iesit spre partea Asiei hotarata lui. Dar pe cale fiind rapit de inger, a fost dus la locul unde a fost trimis; acolo a facut minuni mari cu puterea lui Dumnezeu, caci pe multi i-a luminat si i-a adus la Dumnezeu.
Dupa aceea prinzandu-l cei necredinciosi, i-au taiat capul si astfel s-a dus la vesnicele locasuri, ca sa ia cununa cinstitei slave de la Hristos Dumnezeul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh se cuvine slava si inchinaciune in vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu