Sărbătorit cu evlavie la data de 12 martie, Sfântul Grigore I, cunoscut şi sub denumirea de Grigore cel Mare, a fost, după Sfântul Leon cel Mare, singurul papă care a mai primit acest supranume, predecesorii săi recunoscând meritele pe care acesta le-a adus Bisericii lui Hristos prin scrierile sale de mare preţ, ce s-au constituit într-un adevărat tezaur.
„Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu şi îi urmăm poruncile dacă ne abţinem noi înşine de la plăceri. Pentru că acela
care se abandonează singur dorinţelor ilegale, cu siguranţă nu îl iubeşte pe Dumnezeu, deoarece îl contrazice pe
Dumnezeu în propriile lui intenţii… Aşadar, acela care nu este cucerit de acceptarea plăcerilor demonice îl iubeşte pe
Dumnezeu cu adevărat. Cu cât mai puţin cineva îşi găseşte plăcere în lucruri mărunte, cu atât mai mult el se
depărtează de dragostea cerurilor”. (Sfântul Grigore cel Mare)
„Pentru a putea renunţa la lumea aceasta, trebuie să nu iubim lucrurile trecătoare, să tindem cu mintea în smerenie
faţă de Dumnezeu şi apropiaţii noştri, să ne păstrăm răbdarea în faţa insultelor şi, cu pază răbdătoare, să respingem
durerea răutăţii din inimă, să ne dăm bunurile celor săraci, să nu râvnim la ale altora, să-l preţuim pe prieten în
Dumnezeu, să-l iubim pe chiar şi pe cel duşman nouă pe seama lui Dumnezeu, să ne îndurerăm de necazul
aproapelui, nu să ne bucurăm la moartea cuiva care ne este rival, aceasta este fiinţa cea nouă pe care Stăpânul
neamurilor o caută nu cu ochi atent printre ceilalţi ucenici, spunând <<Deci, dacă este cineva în Hristos, este
făptură nouă, cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi>>”. (Sfântul Grigore cel Mare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu