SFÂNTUL GRIGORIE DIALOGUL, IZVOR AL SFINŢENIEI, CARE ADAPĂ ÎN CHIP TAINIC INIMILE CU LUMINA CUVÂNTULUI - 12 martie

TROPAR

 Viaţa îngerească ai urmat, luând cununa veşniciei,
Şi pe popor ai călăuzit la limanul curat al veseliei,
Ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos-Împăratul vieţii,
Roagă-te să ne izbăvim noi de toate cursele morţii.

SFÂNTUL GRIGORIE DIALOGUL, IZVOR AL SFINŢENIEI, CARE ADAPĂ ÎN CHIP TAINIC INIMILE CU LUMINA CUVÂNTULUI

 Împreună cu îngerii dănţuieşti în hora cea cerească cântând măririle dumnezeieşti,
Şi Biserica saltă cu mulţumire văzând pe păstorul ei încununat de daruri îngereşti,
Icoană a sfinţeniei te-ai arătat încă de pe pământ prin vieţuirea cea curată,
Înaintea privirii gândurilor noastre te înfăţişează, dăruindu-ne vedere luminată.

 Cu darul scrisului ai strălucit prin osteneala ta lăsându-ne comori ale sfinţeniei,
Şi neîncetat lucrând în via lui Hristos, cu ostenelile tale ai sfinţit pământul smereniei,
Muntele rugăciunii l-ai urcat cu paşi hotărâţi avându-L pe Hristos Sprijinitor,
Şi la lumina înţelegătoare a Taborului ajungând, te-ai arătat peste patimi biruitor.

Liniştea nepătimirii ai dobândit şi inima ca altar al păcii dumnezeieşti o ai sfinţit,
De unde cântări dumnezeieşti neîncetat se auzeau ca dintr-o cămară a Celui Iubit.
Vas al umilinţei te-ai făcut pe care Hristos l-a strălucit cu razele iubirii Sale,
Şi pentru multa smerenie te-ai învrednicit a primi cârma Bisericii luptătoare.

 Ca cel ce prietenia cu îngerii ţi-ai agonisit încă din această viaţă pământească,
Roagă-te să fim noi eliberaţi din temniţa minţii întunecate de cugetare lumească.
Pe îngeri ospătând şi din paharul iubirii tale împărtăşindu-i cu îndestulare,
Te-ai învrednicit a-i avea pe dânşii ocrotitori pe a mântuirii cale.

 Porumbelul ce în chip tainic se vedea închipuia darul cu care ai fost înfrumuseţat,
Căci râurile cuvintelor tale curgeau din matca inimii pe pământul de Cuvântul însămânţat,
Roade bogate a-i făcut să răsară, secerând pământul inimilor cu bucurie,
Şi punând roadele în hambarul Luminii le-ai dăruit ca jertfă spre sfinţire.

 Ca un bun iconom al darurilor lui Dumnezeu ai vieţuit îngereşte, luminând pe toţi cu lumina înţelepciunii,
Şi scrierile tale au strălucit minţile ce căutau a-şi face din cuvinte pod pe care să treacă aderea iubirii,
Ca un soare ai strălucit cu razele curăţiei Biserica încredinţată spre călăuzire,
Şi aducându-o la Soarele Cel veşnic ai înfăţişat-o curată de orice rătăcire.

 Pe mine, cel ce mă arăt pom neroditor, clătinat de vântul ispitelor,
Mă sădeşte în grădina cea de sus, unde sunt adierile line ale cuvintelor.
 Din întunericul patimilor mă scoate, ca cel ce te-ai arătat rază a Luminii,
Şi în staulul Adevărului mă adu, pe mine, cel rătăcit pe căile pătimirii.

 Cu ale tale rugăciuni vindecă rănile pricinuite de păcate,
Şi întristarea inimii mele o îneacă în izvorul rugii curate,
Gândurile patimilor adăpostindu-le în sălaşul sufletului întunecat,
Norii negri ai mâhnirii cu ale lor fulgere ale mustrării m-au tulburat.

 Ca cel ce de un gând cu îngerii ai fost, slăvind neîncetat pe Ziditorul tău,
Roagă-te Domnului să mă slobozească pe mine din tirania vrăjmaşului rău,
Ca un crin tainic trimitând miresmele sfinţeniei ai strălucit în lumina Soarelui dreptăţii,
Şi tuturor ai făcut cunoscută veselia vieţuirii cu Hristos dincolo de hotarele morţii.

Cu arma Crucii ai călătorit neabătut pe marea vieţii, fiind apărat de tâlharii patimilor,
Şi aceeaşi Cruce ţi-a slujit ca cheie strălucită cu care ai deschis vistieriile darurilor,
Nu te-ai temut de suflările ameninţătoare ale lui veliar, ci capul lui l-ai zdrobit, fiind întărit de puterea rugăciunii,
Ajută-mă şi pe mine să săvârşesc cu bine calea postului ca pentru a mea nepăsare să nu ajung în adâncul deznădăjduirii.

 Ca un stâlp al credinţei ai strălucit pe scaunul Romei, deşi te acopereai cu vălul curat al smereniei,
Şi cu gândurile rugăciunii ai făcut în inimă cărări netede pe care treceau cei pe care i-ai învrednicit milosteniei,
Îndrăzneala ta în rugăciune era pusă pe seama nevinovăţiei şi izvorului neîncetat al umilinţei,
Ca un copilaş încrezător în Părintele ceresc totdeauna cereai cele ce sporeau comoara credinţei.

 În adâncul înţelepciunii tale s-a cufundat simplitatea, rămânând neclătinat de mândrie,
Şi deşi aveai darul scrierii frumoase ţi-ai plecat gândul înaintea tuturor cu cucernicie,
Pe uşile smereniei intrând, te ascundeai de Cel Ce este Lumină veşnic cercetătoare,
Şi neputând să tăinuieşti sfinţenia ta, ai luat cu umilinţă demnitatea înălţătoare.

Însă nici ca papă al Romei obiceiurile bune nu le-ai părăsit,
Ospătând în continuare pe săraci şi slujindu-le ca cel mai mic.
La masa ta ai primit pe cei necăjiţi, gătind mai înainte la masa inimii gândurile rugăciunii,
Şi hrănindu-i pe aceştia cu pâinea înţelegătoare a cuvintelor i-ai mişcat spre gustarea iubirii.

 În scrierile tale ai revărsat toată comoara înţelepciunii dumnezeieşti,
Pe care gândurile noastre aflându-o, se îmbogăţesc cu străluciri îngereşti,
Ca model în lucrarea rugăciunii slujeşti tuturor căutătorilor desăvârşirii,
Împreunând aripa rugii smerite cu cea a milosteniei spre zborul mântuirii.

 Puterea rugăciunii tale s-a arătat când pe împăratul Traian l-ai scos din iad,
Deci, străjuieşte-mi şi mie cărarea mântuirii, ca în groapa morţii să nu cad,
Pentru mintea ta cea strălucită te-ai învrednicit de treaptă înaltă în ierarhia lumească,
 Dar având ca prieten nedespărţit rugăciunea te-a ajutat să urci pe scara cerească.

 Mănăstirile zidite de tine au stat ca turnuri nebiruite de apărare a credinţei,
Şi porţile lor fiind pururea deschise celor săraci, ai slujit tuturor cu toată puterea umilinţei.
Cu untdelemnul cuvântului tău ai mângâiat rănile celor necăjiţi de păcat
Şi mierea înţelegătoare a înţelepciunii în vasele inimilor ai turnat.

 Gândurile inimii străjuindu-le cu toiagul rugăciunii, le-ai povăţuit la limanul Cuvântului,
 Şi din paharul înţelepciunii Domnului împărtăşindu-t, te-ai făcut vas ales al Duhului.
 Pe mine cel ce mă clatin fiind înconjurat de viforul multelor ispite,
Mă povăţuişte părinte la limanul de pace al dumnezeieştilor cuvinte.

 Aplecându-te cu dragoste asupra sclavilor i-ai liberat pe ei şi din robia necredinţei,
Căci răscumpărându-i i-ai învăţat tainele Adevărului şi le-ai arătat calea pocăinţei,
Din robia patimilor scoate-mă pe mine, răscumpărându-mă cu talanţii rugăciunii tale,
Şi pune paşii mei neputincioşi iarăşi pe a lui Hristos mântuitoare cale.

 Rugăciunea ta punându-o la temelia Bisericii Romei ai arătat-o neclătinată de viforul ispitelor,
Prin legătura iubitoare a rugăciunii aducând Apusul la Răsăritul ce dăruieşte lumina cuvintelor.
Şi acum te roagă neîncetat ca pe Piatra păcii să rămână Biserica adevărată a lui Hristos,
 Ca netulburată de vânturile ereziilor să rămână în mijlocul limanului luminos.

 Bucură-te, vas al înţelepciunii în care s-a revărsat mirul înţelegător al Cuvântului,
Atingerea gândurilor de aripile porumbelului de închipuia darul Duhului,
Prefacerea inimii în casă a milostivirii în care ai primit pe toţi cei necăjiţi,
 Dragoste neţărmuită vădită prin faptele milei faţă de toţi cei umiliţi,
Bucuria cea tainică a îngerilor ce pururea săltau în preajma ta,
Purtarea neîncetată pe masa minţii a făcliei gândului ce te lumina,
Soare zidit de Marele Luminător ca să dăruieşti razele înţelepciunii,
Scriitor al tainelor dumnezeşti culese din roadele înţelegătoare ale inimii,
Purtător de nevoinţe pământeşti spre suirea minţii la cele cereşti,
Curăţie netulburată de noroiul patimilor celor trupeşti,
Nevinovăţie îngerească peste care s-a aşternut vălul iubirii,
Deschiderea vistieriei cerurilor cu gândul smerit al rugăciunii,
Luminătorul cel tainic Apusului sfinţit de Soarele iubirii,
Carte îngerească în care s-au scris cuvintele Dumnezeirii,
Aşezarea pe tabla minţii a slovelor de aur ale înţelepciunii,
Purtarea cu bucurie a crucii lui Hristos spre dobândirea mântuirii,
Stea tainică răsărind în noaptea cea înţelegătoare a necredinţei,
Izvor al darurilor din care luăm apa înţelepciunii cu gândul umilinţei,
Descoperirea liturghiei scrisă în cartea inimii după curăţirea ochilor gândului cu apa postirii,
 Tăinuitor smerit al darurilor Cuvântului date spre întărirea Bisericii pe Piatra mărturisirii.