TROPARPe scara ostenelilor sihăstriei aţi ajuns la Înălţimea doririi,
Şi cu razele muceniciei v-aţi luminat, aducând cântare Treimii,
Ca unii ce săltaţi cu îngerii pe pajiştile Raiului luminător,
Rugaţi-vă să aflăm şi noi lărgimea nepătimirii în dorul cugetător.
CONDAC
Făclia dorului dumnezeiesc purtând în sălaşurile inimilor voastre,
V-aţi arătat candele ale iubirii şi aducători de gânduri luminoase,
Ca unii ce străluciţi întru slava îngerească a Cuvântului,
Rugaţi-vă să fim şi noi făcuţi părtaşi mângâierii Duhului.
ICOS
În lacrimile sihăstriei aţi săvârşit botezul pocăinţei primite de Hristos,
Şi în sângele muceniciei v-aţi gătit porfira slavei ţesută cu fir luminos,
Trimiteţi nouă razele gândurilor de umilinţă spre îndreptarea vieţii,
Ca, lepădând jugul răutăţii, să ne facem moştenitori Soarelui dreptăţii.
SFINŢII CUVIOŞI PĂRINŢI UCIŞI ÎN MÂNĂSTIREA SFÂNTULUI SAVA, FĂCLII PURURI APRINSE ALE MĂRTURISIRII LUCRĂTOARE ŞI LUMINA MUCENICILOR DIN TOATE TIMPURILE
În muntele Taborului urcând aţi râvnit culmile desăvârşirii,
Prin nevoinţa jertfitoare vi s-au deschis larg porţile iubirii,
Cu mintea la cele înalte v-aţi ridicat şi tot păcatul din suflet aţi lepădat,
În privegheri şi rugăciuni, toate ispitele vrăjmaşului, cu smerenie aţi răbdat.
Coborât-a asupra voastră Harul lui Dumnezeu, îmbrăcându-vă în veşminte îngereşti
Şi-n peşteră aţi strălucit ca nişte vrednici slujitori împărăteşti,
Cu legătura veşnică a dragostei jertfitoare, Domnul a binecuvântat viaţa voastră
Şi toate chinurile muceniceşti aţi răbdat, mulţumind cu inimă curată.
Unirea voastră în cuget şi dorire v-a fost aleasă cale spre sfinţire,
Roadele ei strălucind şi mai mult prin minunata voastră jertfire,
Comoara voastră fără preţ, Hristos-Dumnezeu, v-a chemat la Nunta împărătească,
Şi răspunzând cu dragoste, trupul şi sângele vostru le-aţi adus pe masa cea duhovnicească.
În cuptor închişi, flăcările v-au încununat în drumul spre veşnicie,
Arătându-vă purtători ai focului dumnezeiesc, aprins din cucernică dorire,
Bucurie Îngerilor şi dragoste revărsată din plinătatea Soarelui-Hristos,
Prin curgerile Harului v-aţi luminat şi mai mult, şi mai frumos.
Întinăciunea trupului şi a duhului aţi urât şi în limanul liniştii v-aţi sălăşluit,
Desfătările lumii neiubind, sub razele luminoase ale rugăciunii, Domnul v-a ocrotit.
În mânăstirea Sfântului Sava aţi aflat casa părintească unde sălăşluieşte Dumnezeul Iubirii
Şi-mpreună cu Îngerii aţi cântat imnele dumnezeieşti ale fericirii.
Cu înţelepciunea, mai mult decât toate, v-aţi luminat cugetul şi inima,
Şi cu focul nematerialnic v-aţi desăvârşit în taină toată dorirea,
Inimile voastre s-au făcut biserici strălucitoare ale Duhului Sfânt,
Izvorând rugăciune neîncetată, sub mângâierea dumnezeiescului acoperământ.
Ferestrele le-aţi deschis şi mireasma Harului a prefăcut totul în dragoste,
Răsunând din adâncul inimii tainice cântări, în note evlavioase.
Cort ceresc al slavei, inimile s-au făcut, picurând în jur raze prietenoase,
Mânăstirea Sfântului Sava cuprinzând toate bisericile voastre curate,
Lucrate pe temelia smereniei nu se vor clătina în veac, cucerind veşnicia,
Cu pietrele preţioase ale tuturor virtuţilor aţi îmbrăcat strălucitor toată zidirea,
Chipurile Sfinţilor Părinţi ca nişte stele pururi vii înfrumuseţează biserica,
Iar în altar vă închinaţi Împăratului cu toată umilinţa şi smerenia.
Cu Îngerii împreună cântaţi cu bucurie lauda minunată a Mucenicilor,
Primind din mâna Stăpânului cununile luminoase ale Sfinţilor.
Sfinţindu-vă viaţa cu lumina rugăciunii şi cu faptele iubirii,
V-aţi arătat şi nouă solitori pe calea anevoioasă a mântuirii,
Ucenici adevăraţi ai Sfântului Sava, părtaşi ai legământului ceresc,
Cu sângele vostru mucenicesc aţi pecetluit testamentul duhovnicesc.
Sămânţa Cuvântului, luminată de Duhul Sfânt a rodit în inimile voastre,
Şi mai mari comori aducând prin a voastră mucenicească moarte,
În vistieriile bisericii aţi fost aşezaţi ca odoare minunate,
Strălucind cu nevoinţa, v-aţi arătat mărturisitori prin fapte.
Cu lacrimile voastre v-aţi luminat ochii sufleteşti,
Privind slava lui Hristos, aţi râvnit cele nepământeşti.
Cu înfrânarea aţi tăiat toate neghinele patimilor din ogorul lui Hristos,
Sădind grâul aducător de virtuţi, coborând pe pământ Raiul luminos.
Biruind pe vrăjmaş şi alungându-l cu fulgerele rugăciunii voastre,
Cu mânie s-a pornit ca să vă pricinuiască răni dureroase,
Cu inima robită de iubirea de argint, jefuitorii spre ucidere au venit,
Dar legea dragostei a rămas neştearsă, prin ea mucenicia aţi primit.
Uneltele pregătite nu v-au înfricoşat, căci cu nădejdea veşniciei v-aţi întrarmat,
Mâniei prigonitorilor nu aţi răspuns, ci cu haina răbdarii v-aţi îmbrăcat,
De la Stăpânul Hristos învăţând legea desăvârşită a dragostei, nu v-aţi împotrivit,
Cu bucurie primind chinul, în palatele împărăteşti v-aţi sălăşluit.
Sufletele voastre în apa Botezului s-au curăţit,
Cu sângele mucenicesc sfinţindu-se desăvârşit,
Cununile cereşti ale nevoinţelor în vremea lucrării aţi primit,
Dar cu florile veşniciei, prin jertfa de sânge, minunat aţi strălucit.
Întreaga viaţă v-a fost călătorie către moarte, prin cugetul înălţat la judecată,
Mucenicia ca desăvârşire a lucrării s-a transformat în bucurie pentru faptă,
Păgânii s-au ostenit în zadar să afle comoară la cei ce-au lepădat toată dorirea pământească,
Lumina lui Hristos era comoara lor, ascunsă în adâncuri nepătrunse pentru mintea omenească.
Cu puterea Stăpânului aţi ruşinat trufia cetelor diavoleşti
Semeţia barbarilor negăsind averile cele pământeşti,
Dar prin uciderea voastră, mânăstirea şi-a trimis comorile în vistieria cerului,
De unde strălucesc minunat, îmbogăţind cu rugăciunea lor lăcaşurile pământului.
Cei logodiţi cu Împăratul Hristos, prin dragoste s-au arătat biruitori
Şi-au ruşinat desăvârşit toată răutatea vrăjmaşilor neîndurători,
Având poruncile dumnezeieşti acoperământ neînvins în toată vremea vieţii,
Nu s-au înspăimântat gândind la durere, ci au aşteptat cu bucurie Soarele dimineţii.
Pe filele inimilor voastre aţi scris toată mărturia dreptei credinţe,
În lumina Duhului, literele strălucind ca revărsări ale adevăratelor nevoinţe.
Propovăduirea Sfintei Treimi v-a fost oglindă în care aţi privit chipul îndumnezeirii,
Prin jertfe neîncetate, aţi împlinit cu smerenie adâncă toată lucrarea iubirii.
Cu Îngerii priveghind, în mijlocul bisericii aţi binecuvântat pe Dumnezeu
Si cu glasul inimilor aţi lăudat frumuseţea Sa necuprinsă, cu umilinţă, mereu,
Loviţi fiind de vrăjmaşi n-aţi încetat lucrarea sfinţitoare a iubirii,
Lăudând pe Creator, Ce v-a învrednicit şi de comorile jertfirii.
Glasurile păgânilor au răsunat în zadar, în dorinţa nebună de avere,
În mijlocul chinurilor, harfa binecuvântării vă aducea mângâiere,
Ostenindu-vă în peştera prea mică, sângele vostru a pus început plecării din calea cea strâmtă,
În palatele cuprinzătoare ale Raiului v-aţi sălăşluit, ca răsplată deplină pentru osteneala multă.
Împreună cu Sfântul Sava v-aţi făcut părtaşi la cântarea întreit-luminătoare,
Din înălţimea slavei revărsând şi pe pământ raze din odihna sfinţitoare,
Cuvioase Părinte Ioane, cu cetele Îngerilor te veseleşti de iubirea necuprinsă,
Sfântul Serghie şi în Împărăţia Cerurilor păstrează candela rugăciunii aprinsă,
Sfântul Patrichie a primit comorile veşnice pentru osteala sa statornică în virtute,
Iar Sfântul egumen Vasile, cu fiii săi duhovniceşti se bucură de darurile multe,
Sfântului Sava mulţumind, că le-a fost chip de rugăciune, tezaur spre desăvârşire,
Toţi Sfinţii Părinţi, rugaţi-vă Domnului şi pentru noi, s-aflăm calea către mântuire!
Ostaşi desăvârşiţi ai lui Hristos, chinuri duhovniceşti şi trupeşti aţi pătimit,
Candele ale jertfei neîncetate, ce prin mireasma dragostei vântul vrăjmaş aţi biruit,
Călăuze ale Mucenicilor v-aţi făcut, spre jertfa bineplăcută şi sufletele noastre chemând,
Inimilor noastre grăiţi cuvinte de întărire, de ne vom afla şi noi, pentru Hristos mărturisind.
În ceata monahilor Sfântului Sava stând cu duhovnicească bucurie şi pe noi ne pomeniţi,
Deşi, nu ştim a purta postul cu rugăciunea adevărată, şi în lupte suntem mereu biruiţi,
Trimiteţi o rază de lumină şi asupra noastră spre a pune adevărat început,
Făcându-ne şi pe noi părtaşi ai dragostei Fericitului Cuvânt.
Ca nişte iubitori părinţi duhovniceşti, flacăra rugăciunii o purtaţi pentru noi înaintea Domnului,
Ca să lumineze neîncetat şi să ne trimită darurile Sale, revărsând mila dumnezeiească asupra poporului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu