Puţine cuvinte, dar un adânc adevăr. Cu toţii avem obligaţia să ne nevoim, să cultivăm şi să pregătim fiecare faptă bună, iar dacă vreuna dintre acestea prinde rădăcină, creşte şi dă şi roadă, aceasta este numai de la puterea şi voia lui Dumnezeu. Noi suntem cei care trebuie să ostenim şi să tăiem brazda. Dumnezeu este Cel Care seamănă, dacă binevoieşte. Noi trebuie să curăţim vasele Duhului lui Dumnezeu, iar Dumnezeu toarnă în aceste vase, dacă binevoieşte. El poate toate şi orice, dacă binevoieşte. Iar El face toate cele de trebuinţă împlinirii celei mai mari înţelepciuni şi celui mai înalt bine, adică, planului Lui de mântuire a oamenilor. Interpretând cuvintele Mântuitorului care spun „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10: 16), Sfântul loan Gură de Aur zice că Stăpânul le-a dat această poruncă ucenicilor Săi , „aşa ca şi ei să lucreze în vreun fel la mântuirea lor şi a oamenilor, să nu lase totul pe seama Harului, şi să creadă că vor primi cununile biruinţei nefăcând nimic.”
Aşadar, amândouă lucrările sunt de neapărată trebuinţă pentru mântuirea noastră: strădaniile noastre proprii, şi puterea Harului lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu