http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/03/canon-de-rugaciune-la-sarbatoarea.html
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condac la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului
Ceata îngerească...
Ceata patriarhilor, cu laude şi cu cântări, cinsteşte sfinţită pomenirea ta, Sfinte Părinte Nichifor. Că la pristăvirea ta a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta, Cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos Împăratul, pe Cel Ce Singur este Iubitor de oameni.
Marele arhiereu al lui Dumnezeu, Sfântul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, pentru cinstirea cea dreptcredincioasă a sfintelor icoane a fost izgonit din scaunul său de răucredinciosul împărat Leon Armeanul (813-820), în insula Proconis. Şi, petrecând acolo în strâmtorare şi chinuire treisprezece ani, s-a mutat la Domnul şi s-a îngropat lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, în mănăstirea cea zidită de dânsul.
După ce au trecut câţiva ani şi au pierit cu sunet răucredincioşii împăraţi Leon Armeanul, iar după dânsul Mihail Valvos (820-829), apoi Teofil, fiul lui (829-842), a luat sceptrul împărăţiei greceşti dreptcredincioasa Teodora, împreună cu fiul său Mihail, care era foarte tânăr; asemenea şi mincinoşii patriarhi ai Constantinopolului, adică Teodot Casiter, după dânsul Teodor Spatarocandilat, apoi Antonie Casimat au pierit de pe pământul celor vii. După aceasta Ioan, ce se numea Annia, care a fost cu meseria vrăjitor, s-a gonit de pe scaun ca unul ce era fără rânduiala ales. Şi a luat scaunul Sfântul Metodie, când s-a întors bună credinţă şi icoanele sfintelor biserici; atunci şi cinstitele moaşte ale Sfântului Nichifor, mărturisitorul lui Hristos, s-au întors de la surghiun în Constantinopol.
Pentru că, preasfinţitul Patriarh Metodie a sfătuit pe drept-credincioasa împărăteasă Teodora: "Nu este cu cuviinţă ca Sfântul Nichifor, cel mai vestit între patriarhi pentru dreapta credinţă, să fie izgonit de pe scaun şi până într-atâta uitat, deşi este mort. Deci, se cade să se întoarcă sfântul lui trup la scaunul său, altfel nu vom scăpa de păcat. Iar dacă îl vom lăsa să fie în pedeapsă, vom arăta că împreună ne-am învoit la izgonirea lui şi că a fost izgonit cu dreptate. Ştim seminţia lui Iosif, că s-a învrednicit binecuvântării pentru că oasele tatălui, după patru sute de ani, le-au adus fiii din Egipt în pământul Canaan.
Iar noi, fii ai binecuvântării fiind, oare să suferim mai mult ca să ne lipsim de venirea părintelui nostru, de care suntem hrăniţi cu dumnezeieştile legi întru dreapta credinţă? Pentru că cetatea aceasta împărătească, care este cea mai vestită sub soare, doreşte cinstitele moaşte ale sfântului povăţuitor şi păstorului său, fiind gata a le păstra la sine cu bună credinţă. Veselească-se iarăşi Sfânta Biserică de mirele său, de care s-a lipsit când era viu, fiind luat cu nedreaptă mina. Iar acum, trupul celui odihnit întru Domnul se întoarce cu porunca împărătesei iubitoare de oameni. Vezi, o, dreptcredincioasă împărăteasă, pe poporul cel împăcat prin tine cu dreapta credinţă, cum doreşte să audă glasul păstorului său cel mort. Pentru că măcar numai umbra lui de o va vedea, îl va socoti ca însufleţit, şi ca pe un viu îl va primi şi-l va păzi ca pe o vistierie preabogată".
Cu nişte graiuri ca acestea ale preasfinţitului Patriarh Metodie iubitoarea de Hristos, împărăteasa Teodora, îndată s-a învoit, zicând: "Va fi aceasta de folos sufletelor noastre şi numele nostru va fi cinstit în vremurile cele de pe urmă". Deci, nezăbovind, preasfinţitul Patriarh a luat preoţi şi monahi şi s-a dus în insula Proconis, urmându-i mulţime de popor, şi, intrând în mănăstirea Sfântului Mucenic Teodor, a descoperit mormântul Sfântului Nichifor. Atunci au văzut toţi cinstitul trup, după nouăsprezece ani, întreg cu totul, neavând nici urmă de stricăciune şi dând bună mireasmă.
Făcând cântare de toată noaptea şi săvârşind dumnezeiasca Liturghie, Sfântul Metodie a intrat în acel mormânt şi, cuprinzând cinstitele moaşte ale Sfântului Nichifor, grăia către dânsul ca şi către un viu: "O, preafericitule bărbat, cel ce te-ai asemănat Sfântului Ioan Gură de Aur - căci după asemănarea aceluia ai luat asupra ta osteneala şi ai răbdat nevoi -, şi precum el, aşa şi tu, cu îndrăzneţ cuvânt mustrând fărădelegea, ai suferit izgonire nedreaptă. Acum, după atâta surghiunie de treizeci de ani, în viaţă şi după moarte, dă-te nouă fiilor tăi, celor ce te iubim, şi, ieşind de aici, întoarce-te la ale tale, căci şi acum poporul, ca şi altă dată, are să te primească. Pentru că împăratul cel fără de Dumnezeu, care cu nelegiuire te-a izgonit din Biserică, şi-a luat pedeapsa cea vrednică după faptele sale, lipsindu-se cu ticăloşie de împărăţie şi de viaţă. Iar acum împăraţi dreptcredincioşi, ţie, celui mort, ca unui viu îţi dau a ta Biserică pe care, ca nişte fii ai Evangheliei, împreună cu mine au curăţat-o de necurăţeniile ereticilor şi au adus-o în acelaşi chip, precum ai împodobit-o tu mai înainte şi ai lăsat-o frumoasă şi fără de prihană. Caută şi vezi pe fiii tăi adunaţi, care sunt veniţi de prin cetăţile cele de aproape, iar alţii, fiind departe, cu dorinţă aşteaptă întoarcerea ta la dânşii. Pe aceştia tu, ca pe cei sărmani şi mâhniţi, să nu voieşti a-i trece cu vederea şi a fi departe de dânşii. Cetatea ta să aibă ca pe un dar preascump sfintele tale moaşte, prin care, împodobindu-se, mai mult să se mărească şi să se proslăvească decât cu coroana cea împărătească".
Zicând unele ca acestea, preasfinţitul Patriarh Metodie a ridicat de la pământ moaştele sfântului şi, punându-le în racla cea nouă, le-a luat pe umeri împreună cu sfinţitul sobor şi cu cântări de psalmi le-a dus în corabie. Apoi, ridicând pânzele, a ajuns degrabă la împărăteasca cetate. Dreptcredincioasa Teodora, cu fiul său Mihail, cu toată suita şi toată mulţimea poporului, cu lumânări, cu tămâieri, cu cântări şi cu negrăită bucurie şi veselie dănţuind, au ieşit la limanul corăbiei, în întâmpinarea cinstitelor moaşte ale Sfântului Nichifor, patriarhul lor.
Deci, luându-le, le-au dus mai întâi în soborniceasca biserică a Sfintei Sofia, din care a fost izgonit odată. Şi s-a săvârşit acea întoarcere a sfintelor moaşte în treisprezece zile ale lunii martie, în care mai înainte a fost izgonit Sfântul Nichifor de către răucredinciosul împărat; adică în care zi a fost izgonit, în aceeaşi zi s-a şi întors. După ce s-a plecat ziua aceea în care s-a săvârşit întoarcerea, s-a făcut cântărea de toată noaptea în biserica Sfintei Sofia, deasupra cinstitelor moaşte. A doua zi le-au dus din Sfânta Sofia în biserica Sfinţilor Apostoli şi le-au pus acolo cu cinste. Acolo şi soborul lui s-a rânduit a se săvîrşi întru cinstea şi pomenirea Sfântului Nichifor Mărturisitorul şi întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
Cântare de laudă la Cetatea Constantinopolului
Constantinopol, slăvită cetate,
Lângă malul Bosforului albastru
Se înalţă.
Cu slava ta, care alta se va putea asemăna vreodată?
Tu ai fost înfricoşat câmp de bătălie
Pe care au luptat oştirile Duhului,
Mulţimea sfinţilor lui Dumnezeu,
Contra ereticilor hulitori.
Tu ca un ciur i-ai cernut
Veacuri la rând,
Vădindu-i pe apostaţi,
Dar şi pe Sfinţii lui Dumnezeu.
Dar şi tu însăţi, slăvită cetate,
Cu multe păcate te-ai întinat.
Da, te-ai întinat,
Tu, cea sfinţită de valuri de sânge martiric,
Căci cine ţi-ar putea număra vreodată
Numărul nesfârşit de eroi ai duhului,
Cine ar putea număra vreodată
Mulţimea tainelor şi vederilor dumnezeieşti
Care s-au descoperit întru tine?
În tine se pogorau îngerii lui Dumnezeu,
Iar oameni sfinţi precum îngerii,
Din tine la cer se înălţau.
Maica Domnului nostru însăşi,
De multe ori în tine pogora,
Pe bolnavi să-i vindece,
Pe cei în primejdii să-i ferească.
Da, mulţimea sfinţilor încă
Deasupra cerului tău se adună
Ducând la Cel Preaînalt
Rugăciunile copiilor tăi.
O, mulţimea sfinţilor care s-au ales dintre Fiii tăi!
Atât de mulţi sunt ei,
Precum sunt crinii
Lângă crini şi sfinţii
Lângă sfinţi!
Tu ai scris istorie cu roşu în calendar,
În tine Simbolul Credinţei noastre s-a alcătuit.
Despre tine aşa se poate spune:
Că între multele cetăţi tu eşti
Ca o literă de foc.
Tu lumea o ai luminat
Cu Credinţa cea Sfântă.
Tu lumea o ai vindecat
De păgânătate şi erezie.
Mult chinuită, dar nu ucisă,
Tu încă nu ai murit.
Da, pentru aceasta te voi prăznui,
Cetate Sfântă!
Mărturisitoare eşti tu,
Cu adevărat!
Slava ta o întrece pe a tuturor cetăţilor lumii,
Care au fost, sunt, şi vor fi;
Slava ta umple pământul şi cerul;
Căci fiecare suflet botezat
Ţie recunoştinţă mare veşnic îţi datorează.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici African, Publiu şi Terentiu, a căror slujbă se săvârşeşte în biserica sfinţilor Petru şi Pavel.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Aviv cel din Ermupolis, care fiind legat de o piatră şi în râu aruncat, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Cristina, cea din Persia, care, în urma loviturilor de bici, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Publiu, episcopul atenienilor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu