Cam prin ‘trei sute şi ceva,
Într-un pustiu îndepărtat
Trăia şi greu se nevoia
O Sfântă care se numea,
Maria Egipteanca.
Până atunci.. viaţa ‘usoara’
O caracteriza,
Căci de la doişpe ani în vicii
Şi-n patimi mari trăia.
Dar într-o zi a auzit
Că mulţi doreau să meargă
La Ierusalim să vadă Crucea
De preoţi Înălţată!
Cuprinsă de acest fior
Şi prinsă în mulţime,
Urcă-n corabie cu alţii
Pentru procesiune.
Însă ceva o reţinea
Şi nu putea pătrunde,
În Sfânt Lăcaş unde Hristos
O aştepta pe Cruce.
Şi-atunci cu lacrimi se ruga,
Spre uşa de intrare,
La Maica Domnului pictată
De-o frumuseţe mare.
Un glas se duce către înger.
- Lăsaţi-o... Vreau să intre!
Căci Fiul Meu stă sus pe Cruce
Cu braţele deschise!
Iar când să plece a auzit
Dinspre Icoana Sfântă.
- Ai grijă! Unde o să mergi,
Pustiul o să plângă!
Şi cu doar două pâini în traistă
Trecu Sfânta Iordanul
Şi după ani de pocăinţă
L-a călcat cu piciorul.
Iisus Hristos i-a rânduit
Să se Împărtăşească,
Printr-un călugăr iscusit
Trimis să o găsească.
A doua zi, duhul şi-a dat
În Mâna lui Hristos,
Şi Zosima după un an
La ea s-a reîntors.
Şi-i zări trupul jos culcat
Cu faţa către cer,
Iar mâinile cruciş pe piept
Şi chipul ca de înger.
Chiar înainte de-a muri,
Sfânta-n ţărână a scris
Numele-i, Maria din Egipt,
Şi data când s-a stins.
Văzând în faţa lui minunea..
Ieromonahu-a plâns.
- Cu-adevărat sufletul ei
La Domnul a ajuns!
Un leu trimis de la Iordan
I-a şi săpat mormântul.
Noi cinstea cuvenită-i dăm!
Ea a sfinţit pământul!
Aşa s-a nevoit Maria
Stând singură-n pustie,
Ani mulţi.. cam patruzeci şi şapte
Numai în rugăciune.
Şi am găsit în multe cărţi
Citindu-i viaţa Sfântă...
De la pământ se Înălţa
În ruga ei aprinsă.
Sfânta Maria Egipteanca,
Pustnica lui Hristos,
Ajută-ne cu rugăciunea,
Te rugăm frumos!
Să lăsăm în urmă
Viaţa păcătoasă
Şi cu Credinţa tare
S-o facem virtuoasă! Amin!
Sfânta Maria Egipteanca roagă-te la Hristos Domnul şi la Maica Sa, pentru noi toţi drept credincioşii, Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu