Mari sunt creştinii în ale căror suflete arde o mare iubire pentru Hristos. O, cu adevărat, mari au fost acei creştini, acei de Dumnezeu-purtători Părinţi şi Mucenici! Pentru mulţi dintre contemporanii noştri, lucrul acesta cu greu se poate măcar imagina. Iată ce a mărturisit odată un astfel de mare sfânt, Sfântul Simeon Noul Teolog, înaintea obştii mănăstirii sale: Că în propria lui viaţă şi trăire s-au adeverit şi s-au împlinit cuvintele Mântuitorului „Căci jugul Meu este blând, iar sarcina Mea uşoară” (Matei 11: 29). Sfântul Simeon a zis: „Credeţi-mă, fraţilor, când am scăpat la Dumnezeu, Mântuitorul meu, nu am întâlnit în cale nimic întristător, greu sau de nesuportat.
Singura mea durere şi tristeţe de nesuportat a fost că nu puteam găsi destule motive mulţumitoare ca să mor cât mai repede de dragul iubirii Hristosului meu.”
Oare nu sunt astfel de suflete ca nişte focuri închise în vase de lut? Flacăra focului arde întotdeauna drept, cu vârful spre cer. Să dăm doar la o parte capacul vasului de lut şi flacăra va ţâşni în înălţime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu