Sf. Mc. Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Mc. Veniamin (31 martie)

Pomenirea Sfintului Sfintitului Mucenic Ipatie, facatorul de minuni, Episcopul Gangrelor

Acest mare placut al lui Dumnezeu, Ipatie, Sfintul episcop al cetatii Gangrelor, din tara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute si optsprezece Sfinti Parinti care au luat parte la intiiul a toata lumea Sinod, ce s-a adunat in Niceea la anul 325, pe vremea imparatiei marelui Constantin (306-337), la care, cu ceilalti Sfinti Parinti, ajutind dreapta credinta si fiind plin de Duh Sfint, l-au mustrat pe Arie pentru eres si l-au dat anatemei. Si avea de la Dumnezeu mare putere in facerea de minuni, pentru ca tamaduia toate neputintele si izgonea diavolii. Asa, intr-un sat, apele cele amare care curgeau din munti, le-a facut dulci; si in alt loc a scos cu rugaciunea un izvor de ape calde, spre tamaduirea oamenilor.

Umblind el intr-o noapte intunecoasa, aproape de un riu, se aratau lumini aprinse din ape, luminindu-i calea, ca sa nu alunece si sa cada in repejunile apelor. A omorit apoi un balaur infricosator, pentru ca, dupa moartea marelui Constantin, imparatind fiul sau Constantie (337-361), un foarte mare balaur s-a tirit in palatul imparatesc, nestiut de unde, pazind camarile cele de vistierie, in care era aurul si toata bogatia imparateasca. Si, punindu-si capul in usa, nu lasa pe nimeni sa se apropie.

De acest lucru imparatul inspaimintindu-se, a rugat prin scrisorile sale pe sfintitul lui Dumnezeu, Ipatie, ca sa vina in Constantinopol, caci era slavit numele sfintului pentru minunile ce le facea cu darul lui Hristos. Cind a venit sfintul, imparatul l-a intimpinat si pina la pamint i s-a inchinat si cu toata cinstea l-a primit, rugindu-l ca prin rugaciune sa izgoneasca pe balaurul acela din vistieriile imparatesti, pe care nici o putere omeneasca nu putea sa-l alunge, desi multi din duhovniceasca rinduiala, inarmindu-se cu rugaciunea, se ispiteau asupra lui, insa nimic n-au sporit; ba unii chiar au si patimit de la balaur.

Sfintul Ipatie a zis: "Nu poate rugaciunea noastra, o, imparate; insa poate credinta ta catre Dumnezeu!" Si, inchinindu-se pina la pamint, s-a rugat multa vreme. Dupa aceea, sculindu-se, a zis catre imparat: "In mijlocul alergarii de cai, unde este chipul tatalui tau, porunceste sa se pregateasca un cuptor si sa-l aprinda foarte tare si sa astepte pina ce voi veni acolo". Deci, indata pregatindu-se cuptorul si aprinzindu-l, facatorul de minuni, Sfintul Ipatie, luind toiagul sau cel arhieresc, a mers la camarile imparatesti si, portile vistieriilor deschizindu-le, a batut mult pe balaur cu toiagul. Si tot poporul impreuna cu imparatul priveau de departe, fiind cuprinsi de frica si de cutremur, pentru ca vedeau ca nu iese balaurul si acum ziua se sfirsea si asteptau cu totii ca sa fie omorit sfintul de catre balaur, precum aceasta si la alti preoti s-a mai intimplat. Iar arhiereul, ridicindu-si ochii la cer si chemind pe Domnul intr-ajutor, si-a bagat toiagul in gura balaurului si a zis: "In numele Domnului meu Iisus Hristos, urmeaza-mi mie!"

Iar balaurul, apucindu-se cu dintii de toiag, urma pe sfint ca un rob legat, caci cu adevarat il legase cu dumnezeiasca putere, marele facator de minuni. Si, iesind fericitul din vistieriile imparatesti, tot locul alergarii de cai si tirgul l-a inconjurat, ducind pe balaur. Iar cei ce priveau, vazind pe balaurul acela tinindu-se de toiag si tirindu-se, s-au inspaimintat si s-au mirat foarte tare, pentru ca balaurul era foarte infricosat, avind lungime de saizeci de coti.

Apropiindu-se sfintul de cuptorul cel aprins care ardea cu mare vapaie, a zis catre balaur: "In numele lui Hristos, pe Care si eu cel neinsemnat Il propovaduiesc, iti poruncesc sa intri in mijlocul focului acestuia". Iar infricosatul balaur plecindu-se, s-a aruncat cu mare repeziciune in cuptorul cel infocat si a ars in mijlocul cuptorului, iar toti oamenii care cu spaima priveau la aceasta, preamareau pe Dumnezeu ca, pe acest luminator si facator de minuni, adica pe Sfintul Ipatie, in zilele lor l-a aratat lumii.

Atunci, imparatul a dat mare multumire lui Dumnezeu si placutului Sau, Sfintului Ipatie, si-l cinstea pe fericitul ca pe un tata al sau. Si a poruncit sa zugraveasca pe o scindurica chipul sfintului si in vistieriile imparatesti chipul aceluia sa-l puna spre gonirea puterii celei potrivnice. Iar pe sfintul, cinstindu-l cu daruri si cu dragoste sarutindu-l, l-a eliberat intru ale sale.

Dar, pe cind mergea sfintul la scaunul sau, niste oameni inrautatiti care erau de eresul lui Novatian, cu zavistie multa aprinzindu-se asupra arhiereului lui Dumnezeu, s-au ascuns in calea lui la un loc strimt, linga o ripa de munte si linga un mal, inarmati fiind cu sabii si cu ciomege. Apoi deodata, fara de veste, navalind asupra lui ca niste fiare salbatice si dindu-i multe batai, de pe malul cel inalt l-au aruncat in prapastia aceea. Iar sfintul, fiind abia viu, si-a inaltat miinile in sus si, ridicindu-si ochii la cer - precum alta data Sfintul intiiul Mucenic Stefan -, se ruga pentru cei ce l-au ucis si zicea: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!" Si, inca rugindu-se, o femeie ce tinea de eresul lui Arie, luind o piatra, a lovit pe sfintul tare in cap si l-a omorit. Iar sufletul lui cel sfint, indata iesind din legaturile trupesti, s-a suit la Dumnezeu.

Dupa aceea ucigasii, luind trupul sfintului, l-au ascuns in niste paie ce se intimplasera acolo aproape si s-au dus. Dar n-a zabovit asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu, rasplatind singele cel nevinovat. Caci mai intii pe femeia aceea a apucat-o duhul cel necurat, chiar in acel loc, si o muncea pe dinsa si cu aceeasi piatra cu care l-a omorit pe sfint isi batea pieptul sau neincetat; si toti s-au indracit si patimeau cumplit.

Mai tirziu plugarul ale caruia erau paiele, nestiind nimic despre uciderea cea nedreapta ce se facuse, a mers ca sa ia paie pentru animalul sau si a auzit glas de ingeri cintind si se minuna. Iar pe cind lua paie, a gasit trupul cel mort tot ranit de batai si mult s-a inspaimintat. Si, cunoscind pe episcopul sau, Sfintul Ipatie, a alergat la satenii sai si a vestit degraba in toata cetatea. Apoi indata locuitorii cetatii Gangrelor, adunindu-se, au mers cu multa tinguire si au luat cinstitul trup al sfintului parinte si al lor pastor si l-au ingropat cu cinste la un loc insemnat. Iar femeia cea ucigasa urma trupul sfintului care se ducea la ingropare si se batea cu piatra aceea cu care ucisese pe arhiereul lui Dumnezeu, marturisind inaintea tuturor pacatul sau. Iar dupa ce s-a ingropat sfintul sau trup, femeia aceea s-a tamaduit de muncirea diavoleasca, asemenea si ceilalti care luasera parte la ucidere si se indracisera.

Deci toti au dobindit tamaduire la mormintul sfintului, care, si dupa moarte aratindu-si bunatatea sa vrajmasilor, i-a facut sanatosi. Si alte minuni si tamaduiri li s-au aratat oamenilor, care veneau cu credinta la mormintul sfintului, prin rugaciunilor lui cele sfinte.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Acachie Marturisitorul.

Acesta a trait pe vremea imparatului Deciu si propovaduind credinta crestina, a fost prins si adus inaintea ipatului Marcian. Si intrebat fiind cu privire la cele ce propovaduia, el a istorisit toata randuiala intruparii Fiului lui Dumnezeu si a vadit inselaciunea inchinatorilor la idolii elinesti. Pentru aceasta a fost supus la chinuri si apoi a fost aruncat in inchisoare. Marcian incunostiintand pe imparatul Deciu despre aceasta si, dupa cercetarea pe care o facuse sfantului, trimitand imparatului scrisori, la porunca lui Deciu, sfantul a fost eliberat din inchisoare. Si mergea dintr-un loc intr-altul, purtand in trupul sau ranile lui Hristos. Iar dupa ce a invatat pe multi credinta in Hristos si a stralucit prin minuni si invataturi, s-a odihnit in pace.


Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici care au marturisit in Persia: Avdas episcopul, Veniamin diaconul, noua mucenici impreuna cu ei si alti multi sfinti, care au fost aruncati in inchisoare si care au fost mancati de vii de soarecii si de pisicile inchise laolalta cu ei.

In vremea imparatiei lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, imparatul persilor, a pornit razboi impotriva Bisericilor, luand pricina din urmatoarea imprejurare: Un episcop oarecare, Avdas, impodobit cu multe feluri de virtuti, impins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adica templul in care persii se inchinau focului. Afland imparatul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus inaintea lui pe Avdas, pe care l-a intrebat mai intai cu blandete pentru ce a facut acest lucru si i-a poruncit sa zideasca din nou templul acela. Dar Avdas impotrivindu-se si spunand ca nu poate nicidecum sa faca asa ceva, atunci Izdigherd a amenintat ca va distruge toate bisericile si a pus inceput amenintarilor lui, poruncind mai intai sa fie omorat dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfantul s-a bucurat foarte. Si in felul acesta bucurandu-se si veselindu-se si-a primit sfarsitul.

Dupa trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlantuita de magi, intocmai ca de niste vanturi puternice, a adus asupra credinciosilor iarasi incercarile chinurilor. Caci mistuind pe multi cu tot felul de patimiri, ii dadeau apoi mortii, iar pe altii supunandu-i la surghiunuri indelungate si la tot felul de chinuri, ii slobozeau din viata prin morti de tot felul.

Dar nu trebuie sa ne miram, fiindca acestea s-au intamplat prin ingaduinta lui Dumnezeu. Caci lupte de felul acesta a spus Stapanul nostru aveau sa aiba loc. Pentru aceasta si sfintii acestia, prin rabdare si mucenicie, au primit cununile biruintei.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Vlasie, nascut in cetatea amoreilor, care in pace s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor treizeci si opt de mucenici, care erau rude intre ei, si care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Stefan, facatorul de minuni, care in pace s-a savarsit.

Sfantul Cuvios Ioan Scararul(30 martie)

Sfântul Cuvios Scărarul și Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sf. Pantelimon Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

Acesta a trăit la sfârşitul secolului al VI-lea şi în prima jumătate a celui de-al VII-lea, fiind pomenit de creştinii de pretutindeni pentru viaţa sa curată, închinată Domnului Iisus Hristos.

"Despre Sfântul Ioan  Scărarul ştim că s-a născut cu puţin timp înainte de anul 579 şi a trăit până spre anul 649. La vârsta de 16 ani a intrat în Mănăstirea Sinai sub supravegherea stareţului Martiriu. După moartea stareţului, Sfântul Ioan Scărarul s-a retras într-o peşteră la poalele Muntelui Sinai trăind timp de aproape 40 de ani în meditaţie rugăciune şi studiu. În anul 639 era stareţ al mănăstirii, însă nu după mult timp s-a retras în vechea lui peşteră unde şi-a trăit viaţa în meditaţie şi rugăciune, aici aflându-şi sfârşitul. După numele Mănăstirii Sinai a mai fost numit şi ioan Sinaitul sau Scolasticul datorită vastei sale culturi, dar mai ales a fost numit "Scărarul", datorită operei sale, nume care a devenit celebru şi care s-a impus definitiv”, a spus părintele drd. Mihai Simion, slujitor la Parohia „Sfântul Gheorghe II” din Râmnicu Vâlcea, după cum informează TRINITAS TV.

Cea mai semnificativă lucrare a Cuviosului Ioan, care a devenit un model de nevoinţă, atât pentru monahi cât şi pentru mireni este „Scara dumnezeiescului urcuş” sau „Scara Raiului”. 

Sfântul  Ioan  a descris urcuşul duhovnicesc către ceruri, ca trecând prin 30 de trepte, referire clară la cei 30 de ani de viaţă ai Mântuitorului Iisus Hristos, înainte de a începe activitatea publică. "Scara" este considerată chiar de autorul ei o scriere ascetică. Primele cuvinte sunt un fel de introducere cu privire la monahism, insistând asupra lepădării de lume şi de sine. Următoarele 23 de capitole formează corpul principal al lucrării, tratând despre păcate şi virtuţi într-o ordine ce prezintă o anumită înlănţuire. Încă din primele cuvintele se observă faptul că treptele sunt privite ca nişte stări ce nu pot fi lăsate în urmă, ci ca stări permanent ce trebuie menţinută şi adâncită, iar în măsura în care este adâncită le poate cuprinde şi pe celelalte.

Cuviosul Ioan Scărarul este pomenit, cu multă cinste, şi în Duminica a patra din Postul Sfintelor Paşti.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Proroc Ioad;
- Sfantului Cuvios Ioan;
- Sfintei Evula, mama Sfantului Pantelimon;
- Sfantului Ioan, patriarhul Ierusalimului;
- Sfantului Mucenic Zaharia cel Nou.

sursa:basilica.ro

M Sf. Mc. Marcu, Ep. Aretuselor; Sf. Mc. Chiril, diaconul (29 martie)

Sfântul Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor şi Sfântul Mucenic Chiril, diaconul – Cuviosul Marcu a dărâmat multe temple ale idolilor în vremea împăratului Constantin cel Mare şi a zidit biserici în locul lor. Păgânii din Aretusa, încurajaţi de poruncile împăratului Iulian Apostatul (361-363) împotriva creştinilor, au dorit să se răzbune pe Episcopul Marcu, deoarece acesta le distrusese templele idoleşti. Marcu a fugit din calea lor, însă aflând cum sunt chinuiţi creştinii pentru dânsul, s-a întors în cetate şi a înfruntat cu bărbăţie toate chinurile. Văzând curajul cu care el a îndurat chinurile, mulţi păgâni s-au convertit la creştinism. Diaconul Chiril din Iliopolis (Fenicia) tot pentru faptul că a distrus câteva temple ale idolilor, păgânii din vremea lui Iulian Apostatul l-au supus la torturi până la moarte. Tot astfel au pătimit şi preoţii, femeile şi fecioarele din cetăţile Ascalon şi Gaza (sud-vestul Palestinei). 

Sfinţii Mucenici Iona şi Varahisie şi cei împreună cu dânşii († 327) – Aceşti cuvioşi părinţi au pătimit în Persia în vremea regelui Sapur II (310-381). Lăsându-şi mănăstirea s-au dus în cetatea Varavol unde se aflau întemniţaţi sfinţii mucenici Zapidan, Lazăr, Marufan, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Sivedin şi Sava şi i-au îmbărbătat în pătimirea lor pentru Mântuitorul Hristos. Iona şi Varahisie au fost prinşi şi judecaţi la Masdrat, Sirot şi Marmisie, mai marii preoţilor persani pentru că nu au jertfit soarelui. Sfinţii au fost supuşi la chinuri până la moarte, primind cununa muceniciei şi cei aflaţi în închisoare. 

Sfantul Cuvios Ilarion cel Nou si Stefan,facatorul de minuni (28 martie)

Cuviosul Ilarion cel Nou 

Cuviosul Ilarion din tinerete s-a calugarit, purtandu-si crucea si urmand lui Hristos Cel rastignit, patimile trupesti supunandu-si cu infranare. El pe toti monahii i-a covarsit cu fapta buna si, intr-o chilie intunecoasa inchizandu-se, fara tulburare a petrecut multi ani si s-a luminat cu nepatimirea. Pentru aceea si de randuiala preoteasca s-a invrednicit si a fost egumen al manastirii ce se numea Pelichit, in Asia, aproape de Elespont. Si a facut minuni alese, ca jivinele care vatamau semintele roditoare le certa si le izgonea cu cuvantul din tarini si din gradini, grindina a potolit-o cu rugaciunea si pamantul cel insetat cu ploaie l-a adapat, iar curgerea raului, ca si Elisei proorocul, a despartit-o; mana cea uscata a unui om a tamaduit-o, pe un orb l-a facut sa vada si schiopilor le-a daruit tamaduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care in zadar se osteneau, cu pesti multi le-a umplut mrejele.

Despre dansul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cantari, in a opta pesna a canonului, ca pentru cinstirea icoanei Mantuitorului a rabdat prigoniri de la muncitori si il numeste mucenic. Pentru ca a vietuit, precum se povesteste intr-o cuvantare, pe vremea imparatiei lui Leon Armeanul (813-820), care a calcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevarat, ca a trait pe vremea imparatiei lui Leon Isaurul (717-741) si a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu multi ani mai inainte de Leon Armeanul a fost, si ca a patimit pentru sfintele icoane in acea vreme cand voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a navalit fara veste cu oaste asupra manastirii ce se numea Pelichit, in sfanta si marea joi a mantuitoarelor Patimi, cand se savarsea dumnezeiasca Liturghie. Si, intrand in biserica si in Altar cu indrazneala, a poruncit sa taca cantarea si a rasturnat la pamant Sfintele si datatoarele de viata Taine ale lui Hristos. Dupa aceea, prinzand pe cei mai alesi monahi, patruzeci si doi la numar, i-a ferecat cu legaturi de fier, iar celorlalti, cu batai cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe altii, barbile si fetele lor cu smoala ungandu-le, i-a aprins si altora nasurile le-a taiat. Dupa aceea a aprins manastirea si biserica, iar pe cei ferecati, patruzeci si doi de parinti, i-a surghiunit in tara de la marginea Efesului si acolo, intr-o baie veche incuindu-i, i-a chinuit cu sila de moarte.

Deci, in acea vreme, si Cuviosul Ilarion, ca un mai mare intre parintii aceia, avand randuiala egumeniei, se stie ca a patimit mult si si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

Cuviosul Stefan Marturisitorul, egumenul manastirii Triglia

Cuviosul Stefan, Marturisitorul lui Hristos, a fost in anii imparatului Leon Armeanul (813-820). Din tinerete iubind viata pustniceasca, cu toate faptele bune s-a infrumusetat si a fost egumen al manastirii Triglia, dupa rugamintea monahilor celor de acolo, si pe multi cu invatatura sa i-a sfatuit sa vietuiasca cu placere de Dumnezeu si in curatie sa petreaca. Dupa aceea raucredinciosul Leon a inceput a necinsti sfintele icoane si, prigonire cumplita ridicand asupra dreptcredinciosilor, a chemat pe Cuviosul Stefan si-l silea sa se lepede de inchinarea sfintelor icoane si impotriva credintei sa iscaleasca cu mana sa la lepadarea icoanelor. Iar cuviosul s-a impotrivit si nu numai aceea n-a facut, ci si pe imparatul l-a ocarat, numindu-l pagan si strain de adevarata credinta.

Deci a fost muncit cu batai si cu legaturi in temnita, apoi, in surghiun trimitandu-l si cu rele patimiri si dureri fiind chinuit, a trecut catre Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevointe a suferit si multe munci a rabdat.

Fotografii si filmulete - Sfanta Liturghie inchinata Duminicii Sfintei Cruci - Cea de-a treia duminica din Postul Mare

Cea de-a treia duminica din Postul Mare este inchinata de Biserica Ortodoxa , Sfintei Cruci. Lecturile de la Sfanta Liturghie din aceasta duminica sunt Evrei 4, 14-16; 5, 1-6 (Apostolul) si Marcu 8, 34-38; 9,1 (Evanghelia). La Utrenie, Sfanta Cruce este scoasa in procesiune din sfantul altar in mijlocul bisericii, unde este asezata spre inchinare. La Sfanta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara-de-Moarte miluieste-ne!”) este inlocuit cu imnul „Crucii Tale ne inchinam Stapane si sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim!”. Cinstirea Crucii Mantuitorului marcheaza injumataţirea Postului Mare, perioada care conduce catre praznuirea Patimilor si Invierii lui Hristos. De aceea, atat duminica aceasta, cat si intreaga saptamana care o urmeaza, sunt centrate pe inchinarea si contemplarea lemnului de viaţa facator al Crucii lui Hristos.

În duminica a treia din acest post, numită şi "a Sfintei Cruci",parintele Ciprian a purtat din altar

în mijlocul credinciosilor Sfanta Cruce impodobita  cu flori şi busuioc, pentru ca acestia sa se inchine ei si ca sa fie cinstita cum se cuvine,ca simbol al mantuirii noastre.

Florile si busuiocul ce orneaza Crucea reprezinta buna mireasma, dulceata si bunatatea care ne-au fost daruite prin Hristos.

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.
Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

Duminica Sfintei Cruci (27 martie )

Au trecut trei săptămîni din Postul Mare, al Paştelui, timp în care credincioşii s-au rugat mai mult, au mers mai des la Biserică iar unii s-au şi împărtăşit.

În lumea antică, la romani şi iudei, crucea era folosită pentru răstignirea şi pedepsirea răufăcătorilor. Lui Iisus Hristos i s-a rezervat tocmai acest mod nedemn de osîndire. Astfel, în cazul Mîntuitorului, crucea a devenit altarul pe care s-a adus jertfă pe Sine Însuşi pentru toţi oamenii, din toate timpurile.

În duminica a treia din acest post, numită şi "a Sfintei Cruci",Sfânta Cruce impodobita cu flori si busuioc a fost purtata din altar si adusă în procesiune solemnă în mijlocul Bisericii de catre parintele Ciprian si ceilalti preoti ai Sfintei Bisericii noastre spre închinare şi cinstire şi va rămâne aici până sâmbăta următoare, deci, pentru întreaga săptămână a Sfintei Cruci.

Regretatul părinte Ilie Cleopa spunea că "acest ritual se face pentru a ne întări în nevoinţa postului, ca să-l putem parcurge cu folos, pînă la capăt".

Creştinismul nu poate fi conceput fără cruce, ea fiind semnul cel mai distinctiv,iar "Semnul Sfintei Cruci nu poate fi separat de jertfa lui Iisus Hristos  pe lemnul Crucii.

 Ea dobîndeşte putere de viaţă, din iubirea dumnezeiască, jertfită pe Cruce pentru toţi oameni", ne-a spus părintele Cristian in timpul Predicii de astazi...

 Pentru orice creştin, Crucea înseamnă şi lupta necontenită cu păcatul, cu răul, sub toate formele lui de manifestare. Crucea înseamnă şi înfrînarea de la pornirile rele, rezistenţa împotriva tuturor încercărilor diavolului de a-l abate pe om de la dreapta credinţă. "Bucuria rodeşte tainic în toţi cei care se închină, preaslăvind pe Hristos Cel Jertfit pe Cruce, pentru toţi oamenii, reînnoind viaţa. Sfînta Cruce aduce linişte acolo unde este tulburare, iubire unde este ură, lumină unde este întunericul păcatului", a mai spus părintele Cristian...

RUGACIUNEA SFINTEI CRUCI

Sa se scoale Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii Lui, si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul, cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara demonii de la fata celor ce-L iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii, zicand:

Bucura-te, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, care gonesti demonii cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorat la iad, si a calcat puterea diavolului, si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrajmasul.

O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi mie cu Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii, in veci. Amin.

Sfanta Mucenita Matroana din Tesalonic(27 martie)

Sfânta muceniţă Matroana a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. Însoţind deci pe stăpâna ei până la sinagogă, sfânta Matroana nu intra înăuntru, în sinagogă, ci se întorcea întotdeauna la biserica creştinilor. Când stăpâna ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a bătut-o crunt şi a aruncat-o timp de patru zile într-o închisoare, unde sfânta a rămas fără nici o legătură cu cei din afară. După aceasta a fost scoasă afară şi biciuită, tot trupul umplându-i-se de răni de pe urma bătăii. Fiind din nou aruncată în închisoare şi ţinută aici timp de mai multă vreme şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că Pautilla, în timp ce arunca trupul neînsufleţit al sfintei de pe zidurile înalte ale închisorii, şi-a primit răsplata meritată, căci a căzut şi ea de pe zid jos, în vasul care curgea mustul care se călca cu picioarele în lin şi acolo sfârşindu-şi viaţa şi-a dat duhul. Iar cinstitele moaşte ale sfintei Matroana , fiind adunate de credincioşi, au fost îngropate cu multă cinste.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Chiric, cel din Apro, care în pace s-a săvârşit.Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filet Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul şi Amfilohiu ducele. Sfântul Filet şi ceilalţi creştini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înţelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiaţi ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui şi soţia lui Lidia şi primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor şi i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârşit. Dimineaţa, mucenicii fiind aduşi înaintea împăratului, îndată au fost aruncaţi în nişte vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu răşină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce şi care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat şi el într-unul din  vasele cu untdelemn încins, zicând: "Doamne, Dumnezeu creştinilor, ajută-mi!" Împăratul văzând acestea, a plecat de la Roma şi s-a dus la Iliric, plin de ameninţare şi de mânie. Şi plecând, a dat poruncă să se ardă timp de şapte zile vasele cele cu untdelemn şi cu răşină, după care să fie vârâţi din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinţii au rămas nevătămaţi. Întorcându-se din călătoria lui şi aflând de toate acestea împăratul s-a simţit ruşinat, iar sfinţii după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârşit din viaţă.

Troparul Bunei Vestiri - Buna Vestire, începutul mântuirii noastre

“Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plina de har, Domnul este cu tine!”

<iframe title="YouTube video player" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/A8sVy9V1GyA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>


O, Prea Curata Fecioara, ceea ce esti plina de daruri, Imparateasa ingerilor si Maica crestinilor, ajuta-ne si noua cu sfintele tale rugaciuni si roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa ne apere de toate ispitele celui rau. Roaga-te si pentru preotii tarii noastre, pentru tot clerul Bisericii Ortodoxe, roaga-te, Preafericita Fecioara, pentru parintii nostri, mosii si stramosii, roaga-te pentru tara aceasta Romania sa fie pazita de vrajmasii vazuti si nevazuti.
Intareste-ne credinta si ajuta-ne sa ajungem cu totii la limanul mantuirii, sa slavim si noi in ceruri pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, impreuna cu tine in vecii vecilor.

Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil; Pomenirea mortilor

Sfantul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna Fecioarei Maria; el este cel care a vestit "taina cea din veac ascunsa”; el este vestitorul Intruparii Fiului lui Dumnezeu.

Sfantul Gavriil este unul dintre cei sapte ingeri de mare sfat care stau inaintea Tronului lui Dumnezeu. El s-a infatisat si lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, mai inainte de a se arata Fecioarei Maria. El este trambita ce aduce vestile cele bune ale lui Dumnezeu.

Potrivit unor Sfinti Parinti, tot Sfantul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna si Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cum ca vor naste o fata, pe Maica Domnului. Se marturiseste ca tot el este cel care l-a insotit pe Moise, in pustie, atunci cand dreptul a scris Cartea Facerii. Tot el este cel mai de seama dintre toate cetele ingeresti, el stand langa Tronul lui Dumnezeu si ducand omului cele mai mari vesti dumnezeiesti.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor Mucenici Montanus preotul si Maxima, sotia lui;
- Sfintilor 26 de Mucenici care au patimit in Gotia;
- Sfintilor Mucenici Codrat, Teodosie, Emanuil si alti 40, din partile Rasaritului;
- Sfantului Preacuvios Stefan Marturisitorul, egumen al Manastirii Triglia, din Bitinia;
- Sfantului Sfintit Mucenic Irineu din Srem;
- Sfantului Cuvios Malhu;
- Sfantului Cuvios Vasile cel Nou.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Fotografii - Sfanta Liturghie cu randuiala speciala, de Buna Vestire

 Sărbătoarea Bunei Vestiri a fost cea mai de timpuriu consemnată în documente dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului.Maica Domnului este mamă şi pentru Iisus, şi pentru noi. Avem două mame, una pe pământ, una în cer, care se roagă pentru noi. Maica Domnului nu încetează să să facă minuni. Păcatul se pune zid între noi şi Dumnezeu, iar Sfânta Maria este o mijlocitoare.

Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi Buna Vestire. Aceasta este una dintre cele 4 mari sărbători închinate Maicii Domnului în cursul anului bisericesc. De Buna Vestire creştinii sărbătoresc momentul în care Arhanghelul Gavriil îi vesteşte Fecioarei Maria că va naşte pe Mântuitorul Hristos.

„Îngerul Domnului, Arhanghelul Gavriil, îi spune cuvintele ‘Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema’. Iată, în aceste cuvinte avem o dovedire lămuritoare a Sfintei Treimi pentru că Tatăl cu puterea Sa cea dumnezeiască o adumbreşte pe Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu Se întrupează în pântecele ei preacurat, iar Duhul Sfânt Se pogoară asupra ei. Am putea spune că Sărbătoarea Bunei Vestiri este o primă sărbătoare a Teofaniei sau a Arătării celor Trei Persoane dumnezeieşti ale Sfintei Treimi" a spus parintele Mircea la predica din finalul Sfintei Liturghii.

„Ziua de Buna Vestire este o zi de bucurie pentru întreaga Biserică. De aceea şi troparul glăsuieşte atât de frumos ‘Astăzi este începutul mântuirii oamenilor şi arătarea Tainei celei din veac, Fiul lui Dumnezeu Fiul al Fecioarei se face’. Cu adevărat începutul mântuirii este la Buna Vestire pentru că iată, prin ascultarea Sfintei Fecioare Maria se dezleagă neascultarea protopărinţilor noştri Adam şi Eva”, a mai arătat parintele Mircea.

Parintele Mircea a impartit copiilor prezenti la oficierea Sfintei Liturghii iconite si carti de rugaciune....

Credinciosii se inchina si se roaga la Icoana Buneivestiri...

O, Prea Curata Fecioara, ceea ce esti plina de daruri, Imparateasa ingerilor si Maica crestinilor, ajuta-ne si noua cu sfintele tale rugaciuni si roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa ne apere de toate ispitele celui rau. Roaga-te si pentru preotii tarii noastre, pentru tot clerul Bisericii Ortodoxe, roaga-te, Preafericita Fecioara, pentru parintii nostri, mosii si stramosii, roaga-te pentru tara aceasta Romania sa fie pazita de vrajmasii vazuti si nevazuti.
Intareste-ne credinta si ajuta-ne sa ajungem cu totii la limanul mantuirii, sa slavim si noi in ceruri pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, impreuna cu tine in vecii vecilor.

Icoana Bunei Vestiri este pictată în toate lăcaşurile de cult ortodoxe pe Uşile Împărăteşti.

„Prin Buna Vestire se deschid Porţile Împărăţiei celei veşnice. De aceea, în toate Bisericile Ortodoxe pe Uşile Împărăteşti este zugrăvită Icoana Bunei Vestiri pentru că prin Buna Vestire întreg neamul omenesc intră într-un preambul al Împărăţiei lui Dumnezeu care va fi restaurată în lume prin Jertfa, Moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos”, a mai menţionat parintele .