Puterea Psalmilor

Se spune că Psalmii  au fost făcuţi să răspundă tuturor problemelor omenesti. Un mare adevăr ! Într-un moment de grea încercare din viaţa mea, Psalmii m-au ţinut neclintită în credinţa că Dumnezeu şi credinţa adevarată nu mă vor  părăsi: "Şi MĂ CHEAMĂ PE MINE ÎN ZIUA NECAZULUI TĂU ŞI TE VOI IZBĂVI ŞI MĂ VEI PREASLĂVI"(Ps 49.16) ... din nou pot spune ...Un mare adevăr! 

Pe lângă rugăciunile obişnuite  rostite  dimineaţa ,în timpul zilei sau seara este bine să se rostească şi Psalmii. 

Apropierea de Psaltire se datorează existenţei legăturii strânse dintre om  şi Dumnezeu. Un om când este foarte apropiat de El, parcă nu s-ar opri din citirea Psalmilor sau din sfânta rugăciune. Cuvintele de laudă care se regăsesc în Psalmi îl cheamă pe om la "regăsirea", "dependenţa" de Fiul, de Tatăl şi de Duhul Sfânt.  

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre psalmi:

"Vorbiţi între voi în Psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre" (Efeseni 5,19). Apostolul nu ne îndeamnă să-i învăţăm pe copii înţelepciunea citindu-le numai  din Scriptura, ci şi din Psalmi; lecturarea Bibliei este            într-adevăr mai grea, cere un efort suplimentar, o anumită pregătire, dar rostind, cântând Psalmii , trupul şi sufletul se bucură deopotrivă  şi nu obosesc niciodată .

Astăzi copiii  cântă cântece diavoleşti şi dansează dansuri satanice, ca şi bucătarii şi sufragiii sau dansatorii. Nici unul nu mai ştie să spună Psalmii, dar nu-i numai atat...

Se pare că a cunoaşte Psalmii a ajuns un lucru de ruşine , de batjocură şi stârneşte râsul ...

Din aceste cântece şi dansuri satanice vin şi se înfiripează toate relele.Este bine cunoscut faptul  că roadele poartă gustul pământului în care cresc. Dacă îngropi sămânţa într-un sol nisipos şi sărat, fructele vor avea gust sărat şi sălciu, dar dacă solul este dulce şi bine roditor, atunci fructele vor fi dulci şi gustoase. Tot aşa învăţătura este un adevărat  izvor binefăcător mai ales pentru calea copiilor .

Trebuie să-i învăţăm pe copii să cânte acei Psalmi care sunt plini de înţelepciune. Astfel se vor cuminţi şi cel mai bun lucru din toate va fi acela că nu se vor mai duce să se întâlnească şi să-şi petreacă timpul alături de  oameni vicleni şi vicioşi, fiindcă în ei va lucra puterea acestei cărţi.

De aceea spune psalmistul: "Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor" (Psalm 1, 1) sau: "Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra" (Psalm 25, 4), sau: " Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slaveşte" (Psalm 14, 4). 

Să încercăm să-i învăţăm pe  copii să aibă prieteni numai din cei buni şi atunci multe lucruri se vor îmbunatăţi, să-i învăţăm să-şi înfrâneze stomacul, să-şi controleze mâna ca să nu ajungă  avari sau  desfrânaţi, pentru că banii nu valorează nimic, nici slavă , nici altele la fel, fără curăţie. Dacă de mici sunt  învăţaţi să fie curaţi sufleteşte şi trupeşte , încet, încet îi vom conduce şi spre lucruri mai înalte.

 În Psalmi găsim de toate, dar în cântările de laudă nu există nimic pământesc sau omenesc.

Dacă copiii noştri se obişnuiesc cu Psalmii, atunci se vor obişnui şi cu cântările duhovniceşti, care sunt şi mai sfinte, pentru că puterile cereşti cântă cântări de laudă, nu psalmi.În întelepciunea fiului lui Sirah se spune că "Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului..." iar în Psalmi: "Ochii Mei sunt peste credincioşii pământului, ca sa şadă ei împreună cu Mine" (Psalm 100, 8); şi mai departe: "Nu va locui în casa Mea cel mândru"(Psalm 100, 9) şi, iaraşi: "Cel ce umblă pe cale fără prihană, acela îmi slujea" (Psalm 100, 8).

Interpretarea Psalmilor este o problemă a mintii noastre, iar mesajul transmis intens este problema  inimii noastre. Nu de multe ori auzim că se spune despre cartea Psalmilor că „este un râu nesecat  de mângâiere  în apa căruia s-au adunat lacrimile vărsate de “nenorociţii trecutului pentru a răcori arsiţa din sufletele celor ce suferă astazi" sau că este „grădina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacă unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor". A fost comparată cu „un desăvârşit instrument muzical din corzile căruia pot prinde fiinţa şi jalea şi triumful, deznădejdea şi biruinţa şi totodată teama şi încrederea nestrămutată,  tristeţea şi bucuria fără margini''. Conţinutul Psalmilor este foarte profund ... La o privire mai atentă putem observa că avem de a face cu o culegere de cinci cărţi ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslăvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci carţi ale psalmilor dupa numele corespunzător al uneia dintre cele cinci cărţi scrise de el.

Cuvânt pentru citirea Psaltirii

A zis un stareţ sfânt:”Să mă credeţi pe mine fiilor că nimic mai mult nu tulbură şi răneşte,întristează şi mâhneşte mai mult pe diavoli,decât cugetarea de psalmi şi citirea necontenită a Psaltirii.Ca toate cărţile ne sunt nouă de folos şi îi intristează pe diavoli,dar nu atât de mult ca citirea Psaltirii.De aceea sa nu o nesocotim .

Pentru ca,cugetând noi Psalmii,ne rugăm pentru noi,iar pe diavoli îi blestemăm.Iar când zicem: ”Miluieste-mă Dumnezeule,după mare mila Ta…”(Ps.50,1),sau “Nu mă lepăda pe mine în vremea bătrâneţelor;când va slăbi puterea mea,să nu mă laşi pe mine…”(Ps.70,10),pentru noi ne rugăm.Iar când blestemăm pe diavol,zicem aşa:”Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrajmaşii Lui,să fugă de la faţa Lui,toţi cei ce-L urăsc pe El.”(Ps.63,1)

O altă interpretare  a Psalmilor,din învătătura Sfinţilor Părinţi ar fi :

,,Psalmul este liniştea sufletelor, este conducător al păcii, potoleşte tulburarea şi vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului şi înfrânează pe cel desfrânat.

Psalmul leagă prietenii, uneşte pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiti. Cine se mai poate socoti vrajmas al celui cu care a înalţat acelaşi glas spre Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce deci cel mai mare şi de preţ bun : dragostea. Cântatul împreună este ca un lanţ care duce la unire; uneşte poporul în simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fugă pe demoni şi aduce pe îngeri într-ajutor; este arma pentru frica de noapte; odihna pentru ostenelile zilei; este întărirea pruncilor, podoaba celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, găteala foarte potrivită femeilor. Psalmul populează pustiurile, este cartea elementară de învătătură pentru cei ce intră în viată; creştere duhovnicească pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveseleşte sărbătorile; psalmul naşte tristeţea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrima şi din inima de piatra; psalmul este lucrul îngerilor, vieţuire cerească, parfum duhovnicesc. Ce descoperire înteleaptă a Învăţătorului, Care a meşteşugit ca, o dată cu cântarea, să învăţăm şi cele de folos ! De aceea  se şi întipăresc mai bine în suflete învăţăturile. Învăţătura dată cu sila de obicei nu rămâne; dar învăţătura cu plăcere şi cu bucurie se fixează mult mai trainic în sufletele noastre. Ce nu se poate învăţa din psalmi? Nu, oare, măreţia bărbăţiei? Nu, oare, exactitatea dreptăţii? Nu, oare, sfinţenia castităţii? Nu, oare, desăvârşirea înţelepciunii? Nu, oare, chipul pocăinţei? Nu, oare, măsura răbdării? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune? În psalmi este cu putinţă să găseşti învăţătura desăvârşită despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea în trup a lui Hristos, ameninţarea cu judecata, nădejdea învierii, frica de pedeapsă, făgăduinţele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt strânse, ca într-o mare şi obştească vistierie, în Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, deşi sunt multe instrumente muzicale. 

Dacă vreţi să înţelegeţi psalmii, citiţi tîlcuirea lor şi pătrundeţi sensul lor. Apoi, să nu citiţi niciodată mult şi să citiţi fără grabă, luînd aminte la fiecare cuvînt. Cînd inima vi se va aprinde, puteţi lăsa psalmii. Aduceţi-vă aminte povestirea despre un oarecare stareţ, care citea numai o “Slavă”, iar apoi intra în inimă şi în contemplaţie şi se ruga.

Despre citirea şi învăţarea psaltirii pe de rost

Învăţarea Psaltirii pe d erost este un lucru bun. Să fiţi cuprinşi de cugetările şi simţămintele specifice rugăciunii. Sfinţii Părinţi tuturor le insuflau lucrul acesta. Şi sfătuiau ca psalmii să fie rostiţi nu numai după cărţile de rugăciuni, ci şi în afara lor. Şi printre treburi îi puteţi rosti şi mai ales cînd mergeţi dintr-un loc în altul. Dar pentru ca în mijlocul treburilor să vă păstraţi gîndul la Dumnezeu şi simţirea faţă de El cel mai bine este să vă deprindeţi cu o rugăciune scurtă.

Aţi învăţat cei şase psalmi pe de rost şi spuneţi: “Ultimii doi îmi plac în mod deosebit”. Aceasta îmi dă prin gînd să vă propun: de fiecare dată cînd întîlniţi un psalm care vă place, să-l învăţaţi pe de rost. Apoi să-i întrebuinţaţi: cînd staţi înaintea lui Dumnezeu la rugăciune dimineaţa şi seara şi în vederea aprinderii duhului de rugăciune sau printre treburi cînd mergeţi, sau vă culcaţi, sau vă treziţi; fiecare clipă în care nu lucraţi să o umpleţi cu această îndeletnicire. Luaţi aminte la psalmul al doilea al ceasului trei şi la psalmul al treilea al ceasului şase. Sunt asemănătoare cu: Ridicat-am ochii mei la munţi (Ps. 120,1).

Valentina Ioniţă


Bibliografie
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi

Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi. XIII. PsalmiiAutori: Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Traia  Ed Christiana Sfântul Ioan Gură de Aur - Părinţi,copii şi creşterea lor  Ed.Panaghia Traducere din neogreaca: Zenaida Anamaria Luca  Cuviosul Eftimie Zigabenul, Psaltirea in talcuirea Sfintilor Parinti. Ed:Egumeniţa, Bucuresti, an 2002 Sfîntul Teofan Zăvorîtul în cartea sa “Rugăciunea“.(Scrisoarea 908. Seria 5. Pag. 184) ; (Scrisoarea 947. Seria 6. Pag. 23); (Scrisoarea 955. Seria 6. Pag. 48)